Queer Nuns: Religie, activism și parodie serioasă

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă un portret viu al surorilor și al lumii lor, fiind lăudată pentru amestecul captivant de întâlniri academice și din viața reală. Cu toate acestea, cartea a fost criticată pentru jargonul academic greoi și tonul neuniform, care, în opinia unor cititori, a afectat experiența generală.

Portret viu și vesel al surorilor, narațiune captivantă, stil de scriere fluid și lucid, amestec reușit de perspective academice și din viața reală.

Tratament academic greoi, utilizare intensă a jargonului, ton inegal, unele secțiuni plictisitoare sau ilizibile, ar putea oferi mai mult context asupra unor concepte precum anarhismul.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Queer Nuns: Religion, Activism, and Serious Parody

Conținutul cărții:

O privire interesantă asupra Surorilor Indulgenței Perpetue, activiste queer dedicate justiției sociale

Surorile Indulgenței Perpetue alcătuiesc un ordin de călugărițe puțin probabil. Autodescrise drept "călugărițe poponare din secolul XXI", Surorile au început în 1979, când trei homosexuali plictisiți au îmbrăcat haine de călugărițe romano-catolice pensionate și au ieșit la o plimbare prin cartierul homosexual Castro din San Francisco. Răspunsurile uimite și încântate pe care le-au primit i-au determinat pe acești activiști deja experimentați să se gândească dacă obiceiurile ar putea avea vreo utilitate în activitatea de justiție socială, iar în decurs de un an au constituit noul ordin. Astăzi, cu mai mult de 83 de case pe patru continente diferite, surorile oferă asistență medicală, sprijin și, uneori, protestează în numele comunităților de homosexuali.

În Queer Nuns, Melissa M. Wilcox oferă noi perspective asupra rolului pe care îl joacă Surorile în cultura queer și în peisajul religios. Surorile sunt atât o parodie a călugărițelor, cât și un argument destul de serios că sunt călugărițe, adoptând o abordare inovatoare pe care autoarea o numește parodie serioasă. Ca orice spectacol, parodia serioasă poate fie să conteste, fie să consolideze dinamica de putere existentă, și adesea le realizează pe amândouă simultan. Cartea demonstrează că, prin utilizarea acestei strategii, surorile sunt capabile să ofere o abordare eficientă, flexibilă și remarcabilă a activismului comunitar.

Parodia serioasă are, în cele din urmă, aplicații mai largi decât utilizarea sa de către Surori. Wilcox susține că parodia serioasă oferă potențiale utilizări și provocări în eforturile grupurilor activiste de a lucra în cadrul comunităților care sunt opuse și oprimate de tradiții și organizații semnificative din punct de vedere cultural - cum este cazul comunităților queer și al Bisericii Romano-Catolice. Această carte deschide ușa către o nouă lume a religiei și a activismului social, care ar putea fi adaptată la o serie de mișcări politice, înclinații individuale și contexte comunitare.