Rabbit's Blues: Viața și muzica lui Johnny Hodges

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o biografie detaliată a saxofonistului alto Johnny Hodges, concentrându-se pe influența sa în jazz, în special în timpul erei Big Band. Deși este bine documentată și oferă informații valoroase despre contribuțiile și performanțele lui Hodges, unii cititori au considerat-o lipsită de profunzime în ceea ce privește viața sa personală și prea concentrată pe detalii mai puțin semnificative.

⬤ Foarte informativ și bine documentat.
⬤ Scriere captivantă despre un muzician important.
⬤ Evidențiază contribuțiile adesea ignorate ale muzicienilor sidemen în jazz, în special talentul excepțional al lui Hodges.
⬤ Studiu important despre o figură pivotală în genul jazzului.

⬤ Unii cititori au considerat stilul de scriere sec și prea academic, lipsit de conexiune emoțională.
⬤ Organizarea materialului este considerată slabă, cu prea multă concentrare pe subiecte triviale.
⬤ Unii au considerat că nu l-a prezentat pe Hodges ca persoană, oferind puține informații despre viața sa dincolo de muzică.
⬤ Lipsa unei discografii este o omisiune notabilă.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Rabbit's Blues: The Life and Music of Johnny Hodges

Conținutul cărții:

În elogiul său adus saxofonistului Johnny Hodges (1907-70), Duke Ellington a încheiat cu cuvintele: "Nu a fost niciodată cel mai animat showman din lume sau cea mai mare personalitate a scenei, dar un ton atât de frumos încât uneori aducea lacrimi în ochi - acesta a fost Johnny Hodges.

Acesta este Johnny Hodges". Tonul de neuitat al lui Hodges a răsunat în întreaga lume a jazz-ului în cea mai mare parte a secolului al XX-lea.

Benny Goodman l-a descris pe Hodges drept "de departe cel mai mare om la saxofon alto pe care l-am auzit vreodată", iar Charlie Parker l-a comparat cu Lily Pons, soprana de operă. În adolescență, Hodges și-a dezvoltat stilul de cântat imitându-l pe Sidney Bechet, saxofonistul sopran din New Orleans, apoi l-a perfecționat în sesiunile nocturne din New York și într-o succesiune de formații conduse de Chick Webb, Willie "The Lion" Smith și Luckey Roberts. În 1928 s-a alăturat lui Duke Ellington, începând o asociere care va continua, cu o singură întrerupere, până la moartea lui Hodges.

Tehnica celebră și tonul mătăsos al lui Hodges l-au marcat atunci, și încă și astăzi, ca fiind unul dintre cei mai importanți și influenți saxofoniști din istoria jazzului. Fiind prima biografie despre Johnny Hodges, Rabbit's Blues detaliază locul său ca unul dintre cei mai importanți artiști ai saxofonului alto din istoria jazzului și rolul său de co-compozitor cu Ellington.