Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui James S. Corum „The Roots of Blitzkrieg” este o examinare academică a transformării Reichswehr-ului german în perioada interbelică, în principal sub conducerea generalului Hans von Seeckt. Cartea prezintă în detaliu modul în care Germania și-a reconstruit armata după Primul Război Mondial, concentrându-se asupra inovațiilor în materie de doctrină militară, instruire și tehnologie care au pus bazele succeselor ulterioare din cel de-al Doilea Război Mondial.
Avantaje:Cartea este bine documentată, cu numeroase note de subsol și surse, ceea ce o face o analiză științifică solidă. Ea subliniază importanța reformelor generalului von Seeckt, punând accentul pe lecțiile esențiale învățate din Primul Război Mondial și pe inovațiile în materie de tactică militară, organizare și tehnologie. Cititorii consideră că este o lectură captivantă și lămuritoare, care oferă o bază solidă pentru înțelegerea dezvoltării strategiei militare germane până la cel de-al Doilea Război Mondial.
Dezavantaje:Unele critici menționează că autorul omite aspecte semnificative, cum ar fi doctrinele logistice și de informații ale Reichswehr-ului, și se sugerează că unele probleme timpurii din cadrul Reichswehr-ului sunt subestimate. În plus, există teme repetate de-a lungul cărții, care o pot face să pară oarecum redundantă. De asemenea, lipsește un anumit context istoric cu privire la evoluțiile militare internaționale mai ample.
(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Roots of Blitzkrieg: Hans Von Seeckt and German Military Reform
Conținutul cărții:
După înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial, germanii au semnat Tratatul de la Versailles, acceptând în mod superficial să își limiteze puterile de război. Aliații au imaginat viitoarea armată germană ca pe o gardă de frontieră slab înarmată și o forță de securitate internațională. Germanii aveau alte planuri.
Încă din 1919, James Corum susține că se puneau bazele tactice pentru Blitzkrieg-ul nazist. Între 1919 și 1933, liderii militari germani au creat și cultivat Reichswehr-ul, o nouă organizație militară construită pe rămășițele vechii armate imperiale. Aceasta nu a fost creată în scopuri polițienești.
Concentrându-se asupra lui Hans von Seeckt, șeful Statului Major General și comandantul armatei, Corum urmărește transformările cruciale din doctrina tactică, organizarea și instruirea militară germană, care au pus bazele viitoarelor războaie ale Germaniei. În acest fel, el restabilește echilibrul evaluării anterioare a influenței lui von Seeckt și demonstrează cum generalul, împreună cu alți câțiva ofițeri „vizionari” - inclusiv tacticianul blindat Ernst Volckheim și tacticianul aerian Helmut Wilberg - au colaborat la dezvoltarea doctrinei de bază pentru ceea ce a devenit Blitzkrieg.
Conceptele războiului mobil, atât de esențiale pentru puterea Germaniei în cel de-al Doilea Război Mondial, arată Corum, au fost puse în aplicare cu mult înainte ca instrumentele să devină disponibile. Ca o consecință neprevăzută a Tratatului de la Versailles, germanii nu au fost împovărați cu un stoc de echipamente învechite, așa cum au fost Aliații. În mod ironic, acest lucru a avut ca rezultat un avantaj pentru germani, care au fost capabili să creeze mai întâi doctrina și să proiecteze echipamente care să corespundă acesteia.
