Raising Ourselves

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o privire sinceră și pătrunzătoare asupra vieții Velmei Wallis, care a crescut în Fort Yukon, Alaska. Ea evidențiază luptele și triumfurile familiei sale în contextul culturii lor și al provocărilor cu care s-au confruntat din cauza alcoolismului și a schimbărilor societale. Cititorii apreciază onestitatea autoarei și atenția la detalii, ceea ce o face o lectură atât captivantă, cât și de impact.

⬤ Bine scrisă, cu o narațiune captivantă.
⬤ Portret pătrunzător al vieții în Alaska rurală și al culturii Gwich'in.
⬤ Reprezentarea onestă a greutăților, cum ar fi alcoolismul și luptele familiale.
⬤ Evocă emoții puternice, permițând cititorilor să râdă și să plângă.
⬤ Se conectează bine cu cititorii care au medii sau experiențe similare.
⬤ Încurajează aprecierea și înțelegerea culturilor indigene.

⬤ Unii cititori consideră că nu se ridică la nivelul operei anterioare a lui Wallis, „Două femei bătrâne”.
⬤ Portretul greutăților poate fi prea intens pentru unele audiențe.
⬤ Unii cititori au considerat că anumite aspecte ale biografiei sunt greu de digerat din cauza naturii sale brutal de sincere.

(pe baza a 42 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Născută în 1960, a șasea din treisprezece copii, Velma Wallis a ajuns la maturitate într-o cabană de lemn cu două camere din îndepărtatul Fort Yukon, Alaska, o locație accesibilă doar cu barca fluvială, avionul, snowmobilul sau sania trasă de câini. Viața este definită de munca de a trăi din pământ.

Tăierea lemnului. Transportul apei din râu. Vânătoare de elani.

Prinderea somonului.

Prinderea blănurilor. Având grijă de câini.

Timp de o mie de ani, clanul Gwich'in a urmărit animalele migratoare prin nord. Dar cu două generații înainte, oamenii se stabiliseră acolo unde râul Porcupine se varsă în Yukon. Acum, familia Wallis are o cutie poștală și un cont la magazinul general, iar Velma îl ascultă pe Wolf Man Jack la radioul forțelor armate.

Autoarea descoperă că poporul ei și-a cedat limba, valorile tradiționale și religia profesorilor, comercianților și misionarilor albi. Epidemiile de gripă au ucis mulți oameni dragi. Bătrânii satului par străini de pe alte meleaguri și, într-un fel, chiar sunt.

Se bea mult când vin cecurile lunare de la guvern, iar atunci durerea iese din ascunzătoare. Scrisă de autoarea bestsellerului internațional Două femei bătrâne, această carte de memorii este o poveste curajoasă, sobră, dar irezistibilă, plină de râsete, chiar dacă generațiile de suferință Gwich'in se infiltrează din trecut în prezent.

Dar speranța respinge disperarea, iar o nouă forță și înțelepciune apar.