Rămâi în viață, fiul meu

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Rămâi în viață, fiul meu” de Pin Yathay relatează experiențele dureroase ale poporului cambodgian în timpul regimului Khmerilor Roșii. Cartea este lăudată pentru povestea sa puternică și narațiunea emoționantă care combină atât durerea, cât și inspirația, oferind o perspectivă profundă asupra atrocităților epocii prin lupta personală a autorului. Cartea servește drept o reamintire captivantă a capacității umanității de violență și suferință.

Cartea este bine scrisă, captivantă și emoționantă, oferind o perspectivă profundă asupra tragediei cambodgiene. Cititorii o găsesc captivantă și greu de lăsat din mână, mulți remarcând profunzimea emoțională și importanța istoriei pe care o relatează. Relatarea personală a autorului adaugă autenticitate și un element uman relatabil evenimentelor istorice, ceea ce o face o lectură recomandată pentru oricine dorește să înțeleagă impactul Khmerilor Roșii.

Unii cititori pot găsi subiectul copleșitor de tragic și provocator, deoarece detaliază suferințe și pierderi umane imense. Intensitatea narațiunii poate fi epuizantă din punct de vedere emoțional, iar caracterul sumbru al evenimentelor poate să nu fie potrivit pentru toate categoriile de public.

(pe baza a 44 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Stay Alive, My Son

Conținutul cărții:

La 17 aprilie 1975, Khmerii Roșii au intrat în Phnom Penh pentru a deschide un capitol nou și îngrozitor în istoria secolului XX. În acea zi, Pin Yathay era un inginer calificat în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice.

De succes și foarte educat, el criticase regimul corupt al lui Lon Nol și spera că Khmerii Roșii vor fi salvatorii patrioți ai Cambodgiei. În Stay Alive, My Son, Pin Yathay oferă o mărturie de neuitat a ororii care a urmat și o relatare captivantă a curajului personal, a sacrificiului și a supraviețuirii. Documentând cele 27 de luni de la sosirea Khmerilor Roșii în Phnom Penh până la fuga sa în Thailanda, Pin Yathay este o memorialistică puternică și tulburătoare a câmpurilor de exterminare din Cambodgia.

Împreună cu șaptesprezece membri ai familiei sale, Pin Yathay a fost evacuat din Phnom Penh de către Khmerii Roșii, luând cu ei tot ce aveau nevoie pentru cele trei zile până când li s-ar fi permis să se întoarcă la casele lor.

În schimb, au fost mutați din lagăr în lagăr, iar bunurile le-au fost confiscate sau abandonate. Pe măsură ce zilele se transformau în săptămâni, iar săptămânile în luni, ei deveneau Noul Popor, locuitori urbani strămutați, obligați să trăiască și să muncească ca țăranii; zilele lor erau pline de muncă manuală forțată, iar supraviețuirea lor depindea de rațiile comunale tot mai sărace.

Numărul cadavrelor a crescut, mai întâi pe măsură ce malnutriția a provocat o epidemie galopantă și apoi pe măsură ce Khmerii Roșii îi alegeau pe disidenți pentru o moarte subită în întuneric. În cele din urmă, familia lui Pin Yathay s-a redus doar la el, soția sa și singurul lor fiu rămas, Nawath. Chinuiți de durere și boală, deposedați de tot ce avuseseră, trăind la limita morții, ei se confruntau cu un viitor din ce în ce mai groaznic.

Cu Nawath prea bolnav pentru a călători, Pin Yathay și soția sa, Any, au trebuit să ia o decizie sfâșietoare: să îl lase în grija unui spital cambodgian pentru a face o fugă disperată spre libertate. Rămâi în viață, fiul meu, îi spune el lui Nawath înainte de a se îmbarca într-o evadare de coșmar până la granița cu Thailanda. Publicată pentru prima dată în 1987, ediția Cornell a cărții Rămâi în viață, fiul meu include o prefață și un epilog actualizate de Pin Yathay și o nouă prefață de David Chandler, istoric de renume mondial al Cambodgiei, care atestă valoarea și urgența continuă a mesajului lui Pin Yathay.