Răspunsul la ghicitoare sunt eu: O memorie a amneziei (The Answer to the Riddle Is Me: A Memoir of Amnesia)

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Answer to the Riddle is Me” (Răspunsul la enigmă sunt eu) de David MacLean explorează experiența dureroasă a autorului în ceea ce privește pierderea memoriei din cauza medicamentului anti-malarie Larium. Cartea abordează teme legate de identitate, sănătate mintală și impactul produselor farmaceutice asupra indivizilor. Narațiunea este captivantă, dar se remarcă printr-o scădere a calității în ultimele părți, îndepărtându-se de povestea convingătoare inițială. În general, cartea oferă o perspectivă valoroasă asupra experiențelor celor afectați de efectele secundare grave ale medicamentelor.

⬤ Povestire bine scrisă și captivantă, care cufundă cititorul în experiența autorului cu pierderea memoriei.
⬤ Oferă o explorare pătrunzătoare a sănătății mintale și a identității.
⬤ Sensibilizează asupra pericolelor medicamentului Larium și a efectelor sale secundare.
⬤ Teme emoționante și provocatoare care rezonează cu cititorii care se luptă cu probleme similare.
⬤ Narațiune inițială puternică care captează atenția și empatia.

⬤ A doua jumătate a cărții este considerată ca fiind lipsită de claritate și implicare, unii recenzenți considerând-o meandrică și repetitivă.
⬤ Unii cititori consideră că autorul este antipatic sau nu sunt de acord cu decizia sa de a continua să bea în ciuda efectelor secundare ale medicamentelor.
⬤ Limbajul poate fi prea descriptiv, deturnând atenția de la povestea principală.
⬤ Narațiunea ar putea părea mai stufoasă, posibil extinzându-se dincolo de formatul său compact inițial.

(pe baza a 84 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Answer to the Riddle Is Me: A Memoir of Amnesia

Conținutul cărții:

„O carte de memorii fascinantă și tulburătoare despre natura mereu răsunătoare a identității - scrisă în detalii vii și înfloritoare.” --Gillian Flynn, autoarea bestsellerului Gone Girl

Pe 17 octombrie 2002, David MacLean s-a „trezit” pe peronul unui tren din India fără să știe cine era sau de ce se afla acolo. Fără bani. Fără pașaport. Fără identitate.

Dus de poliție la un spital de psihiatrie, MacLean a început să aibă halucinații atât de grave încât a trebuit să fie legat. Își putea aminti versuri de cântece, dar nu și familia, prietenii sau femeia pe care i s-a spus că o iubește. S-a dovedit că boala sa era rezultatul medicamentelor antimalarie prescrise în mod obișnuit pe care le luase. La întoarcerea în Statele Unite, MacLean s-a străduit să pună cap la cap fragmentele fostei sale vieți într-o călătorie chinuitoare, absurdă și de neuitat către sine.

„(MacLean) este un psihopat extrem de amuzant... (O) memorie crudă, sinceră și frumoasă.” -- New York Times

"O relatare profund emoționantă despre amnezie care explorează dilema sinelui... MacLean a scris o carte de memorii care combină puterea evocatoare a cărții lui William Styron Darkness Visible, subtilitatea lirică a cărții lui Michael Ondaatje Running in the Family și imediatitatea narativă a unui film de acțiune de la Hollywood. El ne reamintește că toți încercăm mereu să găsim o versiune a noastră cu care să putem trăi." -- Los Angeles Times

DAVID STUART MACLEAN este un scriitor câștigător al premiului PEN/American. Lucrările sale au apărut în New York Times, Ploughshares, și în programul de radio This American Life. Are un doctorat de la Universitatea din Houston și este cofondator al Poison Pen Reading Series.