Raționamentul juridic al Curții de Justiție a UE

Titlul original:

The Legal Reasoning of the Court of Justice of the EU

Conținutul cărții:

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost adesea caracterizată atât ca un motor al integrării, cât și ca un legislator judiciar. În ce măsură este aceasta o descriere corectă a jurisprudenței Curții de peste o jumătate de secol?

Cartea este împărțită în două părți. Prima parte dezvoltă o nouă teorie euristică a raționamentului juridic, care susține că incertitudinea juridică este o caracteristică omniprezentă și inevitabilă atât a materialului juridic primar, cât și a raționamentului judiciar, care își are originea într-o combinație de neclaritate lingvistică, pluralism valoric și instabilitate a normelor asociate cu precedentul. Partea a doua examinează jurisprudența Curții de Justiție a UE în raport cu acest cadru teoretic. Autorul demonstrează că raționamentul interpretativ al CEJ este cel mai bine înțeles în termenii unei abordări tripartite prin care Curtea își justifică deciziile în funcție de ponderea cumulată a argumentelor purposive, sistemice și literale. Această abordare este mai mult în conformitate cu raționamentul juridic ortodox din alte sisteme juridice decât se recunoaște în mod obișnuit și diferă de abordarea altor instanțe superioare, în special a instanțelor constituționale, mai mult în grad decât în natură. Cu toate acestea, Curtea dispune de o marjă de apreciere considerabilă în stabilirea ponderii relative și a rangului diferitelor criterii de interpretare de la o cauză la alta. Exercitarea de către Curte a marjei sale de apreciere este cel mai bine înțeleasă din perspectiva constrângerilor impuse de discursul justificativ acceptat și de anumiți factori extrajuridici de stabilizare a raționamentului juridic, care includ o serie de factori politici precum sensibilitatea față de interesele statelor membre, moda politică și deferența față de "legiuitorul UE".

În concluzie, Curtea de Justiție a UE a utilizat flexibilitatea inerentă abordării sale interpretative și alegerea de care se bucură de obicei în stabilirea ponderii relative și a ordinii criteriilor interpretative de care dispune, pentru a soluționa incertitudinea juridică din materiile juridice primare ale UE într-o manieră larg comunitară, sub rezerva, totuși, a i) respectării sensibilităților politice, constituționale și bugetare ale statelor membre, ii) în funcție de constrângerile și de amploarea manevrei interpretative oferite de gradul de neclaritate lingvistică a dispozițiilor în cauză, de statutul relativ și de gradul de conflict potențial între normele aplicabile, precum și de gama și claritatea topoi-urilor interpretative disponibile pentru a soluționa incertitudinea juridică de prim ordin și, în cele din urmă, iii) ținând seama de elementul personal, în mare măsură imprevizibil, al oricărei hotărâri. Numai în cazuri excepționale, despre care Curtea consideră că ating esența procesului de integrare și amenință acquis-ul comunitar al acestuia, este probabil ca Curtea de Justiție să nu se simtă constrânsă nici de formularea normelor în cauză, nici de convențiile obișnuite ale argumentării interpretative și să adopte o poziție puternic comunitară, dacă este necesar, fără a ține seama de ceea ce spun legile scrise, dar cu condiția ca Curtea să fie asigurată de aprobarea sau consimțământul expres sau tacit al guvernelor și instanțelor naționale.