Râul fără întoarcere: Tennessee Ernie Ford and the Woman He Loved

Recenzii ale cititorilor

Cartea, scrisă de fiul lui Tennessee Ernie Ford, Jeffery Buckner Ford, explorează complexitatea dinamicii familiei Ford, concentrându-se în special asupra impactului faimei și alcoolismului asupra vieții lor. Cartea oferă un amestec de reflecții emoționante și amintiri dureroase, oferind o perspectivă profundă asupra provocărilor cu care se confruntă o familie aflată în lumina reflectoarelor.

Cartea este bine scrisă și oferă o perspectivă interesantă, sinceră și profund emoționantă asupra vieții lui Tennessee Ernie Ford și a familiei sale. Mulți cititori au lăudat curajul autorului în discutarea unor subiecte personale și dureroase, iar narațiunea surprinde complexitatea iubirii și a disperării în contextul faimei. Mai mulți cititori au găsit-o convingătoare și captivantă, oferind noi perspective asupra vieții și carierei lui Ford.

Unii recenzenți i-au reproșat autorului că a trecut cu vederea anumite detalii, în special cele referitoare la mama sa și la viața privată a familiei. Au existat solicitări pentru mai multă profunzime în narațiune, în special în ceea ce privește dinamica cu cea de-a doua soție a lui Ford și copilăria sa. Câțiva cititori au menționat că scrisul a părut uneori amator sau prea înfrumusețat, ceea ce a diminuat experiența generală de lectură.

(pe baza a 37 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

River of No Return: Tennessee Ernie Ford and the Woman He Loved

Conținutul cărții:

În 1942, Ernest Jennings Ford s-a căsătorit cu Betty Jean Heminger, în vârstă de nouăsprezece ani, pe care o cunoscuse la baza aeriană militară Victorville din California. River of No Return: Tennessee Ernie Ford and the Woman He Loved (Tennessee Ernie Ford și femeia pe care a iubit-o) este relatarea vieții lor împreună, a succesului spectaculos al lui Ernie ca artist, a spiralei lor de autodistrugere pe măsură ce cariera lui înflorea și a disperării celor doi fii ai lor care vedeau cum lumina se stinge încet din ochii părinților lor și cum bucuria dispare din viața lor.

Pentru Betty era vodcă, valium și tranchilizante. Pentru Ernie, era bere la micul dejun, Cutty la prânz la club și orice altceva mai târziu în cursul zilei.

În „River of No Return”, fiul lor, Jeffery, își amintește când bucuria familiei sale de a fi împreună era contagioasă, când promisiunea fiecărei zile și emoția de a fi în centrul atenției erau extatice. Era o perioadă în care numele Ernie Ford era în aer, iar faima sa era mondială.