Războaiele bananelor: Intervenția Statelor Unite în Caraibe, 1898-1934

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază „Războiul bananelor” ca o explorare esențială și captivantă a intervențiilor americane în America Centrală și Caraibe între 1898 și 1934. Cititorii apreciază povestirea vie și conținutul informativ, care aruncă lumină asupra unei perioade neglijate din istoria militară americană și avertizează împotriva repetării greșelilor din trecut. În ciuda punctelor sale forte, unii recenzenți remarcă lipsa unei discuții contextuale mai largi privind imperialismul și politicile specifice ale SUA.

⬤ Povestire captivantă și bine documentată
⬤ oferă o perspectivă istorică asupra acțiunilor militare americane
⬤ acoperă un capitol rar discutat din istoria Americii
⬤ include anecdote și personaje fascinante
⬤ recomandată cititorilor interesați de politica externă a SUA și de revoluțiile din America Latină.

⬤ Lipsă de un context mai larg asupra imperialismului și a politicilor specifice ale SUA
⬤ poate să nu ofere suficientă concentrare asupra problemelor mai largi dincolo de anecdotele personale
⬤ unele capitole sunt mai puțin convingătoare decât altele.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Banana Wars: United States Intervention in the Caribbean, 1898-1934

Conținutul cărții:

The Banana Wars: United States Intervention in the Caribbean, 1898-1934 oferă o panoramă cuprinzătoare a imperiului tropical al Americii în epoca celor doi Roosevelt și o narațiune detaliată a intervenției militare americane în Caraibe și Mexic. În această nouă ediție, profesorul Langley oferă o introducere actualizată, plasând cercetarea în contextul istoric actual.

Din perspectiva americanilor implicați, imperiul sculptat de războinicii bananieri era un domeniu al politicienilor latino-americani certăreți, al țărilor tropicale aflate în război și al societăților fără de lege pe care armata americană fusese trimisă să le supravegheze și să le tuteleze. Începând cu experiența cubaneză, Langley examinează motivele și consecințele a două ocupații militare și impactul acestor intervenții asupra unui guvern american declarat antimilitarist și asupra agenților săi coloniali din Caraibe, armata americană. Rezultatul experienței cubaneze, susține Langley, a fost consolidarea opiniei conform căreia poporul american nu accepta cu ușurință ocuparea militară prelungită a țărilor din Caraibe.

În Nicaragua și Mexic, din 1909 până în 1915, unde presiunile economice și diplomatice nu au reușit să aducă rezultatele dorite la Washington, armata americană a devenit arbitrul politic; în Hispaniola, bluejackets și pușcașii marini și-au asumat sarcina de a civiliza tropicele. La sfârșitul anilor 1920, cu o forță imperială formată în mare parte din pușcași marini, armata americană a purtat ultimul său război al bananelor în Nicaragua împotriva unui lider de gherilă pe nume Augusto C. Sandino.

Langley nu numai că povestește istoria imperiului tropical al Americii, dar dă contur personalităților acestei epoci imperiale, printre care Leonard Wood și Fred Funston, din Armata SUA, care și-au lăsat amprenta asupra Cubei și Vera Cruz; William F. Fullam și William Banks Caperton, din Marina SUA, care și-au îndeplinit misiunile pătrunși de convingeri de școală veche cu privire la rolul lor de polițiști în locuri dezordonate; Smedley Butler și L. W. T. Waller, Sr., U. S. M. C., care au lăsat cea mai durabilă amprentă asupra A.