Război în Estul Sălbatic: Armata germană și partizanii sovietici

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare detaliată a operațiunilor antipartizane germane pe Frontul de Est, concentrându-se în special pe Divizia 221 de Securitate. Deși este bine documentată și oferă o perspectivă valoroasă asupra escaladării violenței împotriva partizanilor sovietici, mai mulți recenzenți îi critică lipsa de analiză și eșecul de a încorpora perspective din surse sovietice. În general, este considerată o contribuție academică importantă, dar are defecte notabile.

⬤ Bine documentat, cu o integrare solidă a istoriografiei existente
⬤ oferă o nouă perspectivă asupra operațiunilor militare germane și a tacticilor antipartizane
⬤ contribuție importantă la înțelegerea escaladării violenței în contextul celui de-al Doilea Război Mondial
⬤ perspective utile asupra eșecurilor ocupației germane.

⬤ Lipsă de analiză și argumentare, adesea repetând puncte fără profunzime
⬤ nu reușește să încorporeze perspective sau surse sovietice
⬤ unii recenzenți au considerat că scrierea este prost organizată, cu probleme de repetiție și calitate a prozei.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

War in the Wild East: The German Army and Soviet Partisans

Conținutul cărții:

În ochii naziștilor, Uniunea Sovietică era "estul sălbatic", o regiune sălbatică pregătită pentru exploatare, locuitorii săi subumani fiind destinați exterminării sau helotismului. O dimensiune deosebit de brutală a războiului din est al armatei germane a fost campania sa antipartizană. Acest conflict a provocat moartea și distrugerea a mii de civili sovietici și a fost considerat drept un prim exemplu de participare a soldaților germani obișnuiți la politicile de anihilare ale regimului nazist.

Ben Shepherd intră în dezbaterea aprinsă cu privire la comportamentul Wehrmachtului în timpul războiului printr-un studiu detaliat al motivației și conducerii campaniei sale antipartizane din Uniunea Sovietică. El investighează modul în care războiul antipartizan a fost condus, nu de generali, ci de germanii obișnuiți, mult mai numeroși, care serveau ca ofițeri pe teren. Ceea ce a modelat comportamentul lor a fost mai complex decât ideologia nazistă. Influența societății germane, precum și a partidului și armatei, împreună cu experiența extenuantă, dar diversă, a ofițerilor cu privire la mediul și inamicul lor, i-a făcut să perceapă războiul antipartizan în moduri variate. Reacțiile au variat de la brutalitate extremă la o relativă reținere; unii au căutat mai puțin să terorizeze populația autohtonă decât să încerce să o cucerească. Imaginea care se conturează nu diminuează suferințele provocate de războiul din est al Wehrmachtului. Cu toate acestea, arată că judecarea corectă a rolului germanilor obișnuiți în acel război este mai complicată decât o indică fie condamnarea generală, fie exonerarea generală.

Acest studiu valoros oferă o discuție nuanțată a diversității comportamentelor din cadrul armatei germane, precum și o explorare convingătoare a războiului și a operațiunilor de contrainsurgență de pe frontul de est.