Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile la „Războinicii sfinți, islamul și dispariția civilizației clasice” indică faptul că această carte prezintă o teză controversată, conform căreia ascensiunea islamului a fost cauza principală a „Evului Mediu” din Europa, contestând opinia convențională conform căreia acest declin s-a datorat în principal invaziilor barbare. Deși cartea este bine documentată și oferă o perspectivă nouă, este criticată pentru lipsa de dovezi suficiente pentru unele dintre afirmațiile sale mai radicale și pentru stilul său de prezentare.
Avantaje:⬤ Oferă o perspectivă nouă asupra cauzelor Evului Mediu, argumentând împotriva narațiunii tradiționale.
⬤ Se bazează pe munca lui Henri Pirenne cu noi dovezi arheologice.
⬤ Atrage cititorii cu argumente convingătoare și informații factuale ample.
⬤ Unii recenzenți o laudă pentru scrierea clară și coerența argumentelor.
⬤ Încurajează examinarea critică a influenței islamice asupra istoriei europene.
Dezavantaje:⬤ Lipsește o bibliografie sau surse detaliate, ceea ce face dificilă verificarea afirmațiilor de către cititori.
⬤ Unele afirmații, în special cele referitoare la ipoteza timpului fantomă, sunt considerate speculative și slab susținute.
⬤ Criticii remarcă faptul că cartea poate conține repetiții și că îi lipsește o abordare mai academică.
⬤ Unii cititori o consideră mai degrabă încărcată politic decât neutră.
⬤ Sunt semnalate probleme tehnice cu ediția Kindle (text decupat).
(pe baza a 20 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Holy Warriors
Conținutul cărții:
Una dintre cele mai persistente probleme ale istoriei este declinul civilizației clasice. Cum se face că civilizația Greciei și a Romei, care a rezistat aproape o mie de ani, o civilizație care prețuia învățătura, știința și rațiunea, a cedat locul lumii medievale; o epocă care a văzut, pentru o vreme, dispariția aproape completă a spiritului raționalist al Greciei și al Romei? Părerea tradițională era că, după cucerirea Italiei în secolul al V-lea, triburile barbare din Germania și Scythia au redus Europa la o pustietate economică și culturală, inițiind o epocă întunecată care avea să dureze o jumătate de mileniu. După Reformă, un alt suspect a fost adăugat pe listă: creștinismul, sau, mai exact, creștinismul catolic. Din acest punct de vedere, creștinismul a fost corupt dincolo de recunoaștere după epoca lui Constantin și, începând cu secolul al IV-lea, o ierarhie bisericească avidă de putere, în cârdășie cu autoritățile imperiale, a menținut populația Europei în supunere și ignoranță, completând efectiv opera distructivă a barbarilor.
În această lucrare inovatoare, istoricul John J. O'Neill examinează o mare varietate de dovezi din mai multe specialități și ajunge la o concluzie uimitoare și inedită: Civilizația clasică nu a fost distrusă de barbari sau de creștini. Ea a supraviețuit intactă până la începutul secolului al VII-lea. Vandalii și goții care au cucerit Imperiul de Vest în secolul al V-lea au devenit complet romanizați până la începutul secolului al VI-lea. Viața artistică și intelectuală a înflorit, la fel ca și economia și orașele construite anterior sub Imperiu. Totuși, undeva la mijlocul secolului al VII-lea, totul s-a schimbat. Orașele au fost abandonate, alfabetizarea a scăzut vertiginos, autoritatea regală a scăzut, iar oamenii puternici locali, sau "baronii", au preluat controlul asupra provinciilor. Evul Mediu a început.
Cine sau ce a cauzat acest lucru? După cum notează O'Neill, în anii 1920, istoricul belgian Henri Pirenne a găsit proverbiala "armă fumigenă"; însă aceasta nu se afla în mâinile barbarilor sau ale creștinilor: era deținută de cei care, chiar și atunci, deveniseră la modă să fie considerați cei care au salvat, mai degrabă decât distrus, civilizația clasică: arabii. Într-o concluzie care va avea rezonanță pentru lumea modernă, O'Neill susține în mod convingător că tot ceea ce considerăm "medieval" își are originea în islam și că musulmanii au pus capăt civilizației clasice în Europa la fel de sigur cum au făcut-o în Orientul Mijlociu. O'Neill arată cum decăderea bruscă a Europei în secolul al VII-lea s-a datorat în întregime blocadei economice impuse de războiul islamului împotriva creștinătății. Mediterana, care fusese anterior o autostradă culturală, a devenit acum o frontieră, și o frontieră foarte periculoasă. Încurajați de doctrina islamică a războiului perpetuu împotriva necredincioșilor, pirații musulmani au cutreierat Mediterana, punând efectiv capăt comerțului dintre Europa și marile centre ale civilizației din Orientul Apropiat. Fluxul de aur a luat sfârșit, la fel ca și aprovizionarea cu toate articolele de lux. La fel s-a întâmplat și cu aprovizionarea cu papirus din Egipt, fără de care europenii au fost nevoiți să se bazeze pe pergamentul scump. Deloc surprinzător, alfabetizarea a scăzut vertiginos. Cel mai rău dintre toate, marile orașe din Occident, care depindeau de comerțul cu articole de lux din Orient, au început să decadă.
Ca putere dominantă a vremii, ideile provenite din lumea islamică au început acum să pătrundă în Europa. De la dușmanii lor musulmani, europenii creștini au început să gândească în termeni care ar fi fost inimaginabili cu un secol înainte. Ideea de "război sfânt" a intrat în mentalitatea creștinilor și, sub influența islamului, raționalismul Greciei și al Romei a început să fie înlocuit de o interpretare literală și intolerantă a "Cărții". Civilizația clasică era moartă.
