Războiul 2.0: Războiul neregulat în era informației

Recenzii ale cititorilor

Cartea „War 2.0: Irregular Warfare in the Information Age” de Thomas Rid și Marc Hecker examinează modul în care atât forțele militare regulate, cât și grupurile de insurgenți utilizează tehnologiile informaționale moderne pentru atingerea obiectivelor lor. Se discută despre modul în care costurile și resursele reduse pentru astfel de tehnologii permit forțelor neregulate să acționeze mai eficient, permițând, în același timp, forțelor guvernamentale să controleze mai bine populațiile și să se implice mai mult cu acestea. Cartea analizează diverse studii de caz din țări precum SUA și Israel și compară strategiile media ale diferitelor grupuri de insurgenți.

Cartea este bine scrisă și solidă din punct de vedere analitic, oferind o perspectivă valoroasă asupra utilizării tehnologiei informației în conflictele moderne. Ea include analize aprofundate ale strategiilor guvernamentale și ale insurgenților, fiind relevantă atât pentru cititorii ocazionali, cât și pentru profesioniștii din domeniu.

Unii cititori ar putea găsi conținutul complex sau dens, deoarece se scufundă adânc în strategiile și implicațiile tehnologiei informației în război. În plus, accentul pus pe anumite țări și grupuri ar putea limita generalizabilitatea acestuia.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

War 2.0: Irregular Warfare in the Information Age

Conținutul cărții:

După ce armata americană - transformată într-o forță slabă, letală și computerizată - a eșuat în Irak după 2003, a apărut o insurgență puternică. Contrainsurgența a devenit o formă socială de război - de fapt, armata americană o numește „muncă socială armată” - în care populația locală era centrul de greutate, iar opinia publică de acasă vulnerabilitatea critică.

Războiul 2. 0 urmărește modurile contrastante în care insurgenții și contrainsurgenții au adaptat conflictul neregulat la noile platforme media.

Sunt examinate politicile de afaceri publice ale forțelor terestre americane, ale armatei britanice și ale Forțelor de apărare israeliene. Apoi, se compară metodele de contrainsurgență legate de mass-media ale acestor armate convenționale cu metodele concepute de adversarii lor neregulamentari, arătând cum organizații precum al-Qaeda, talibanii și Hezbollah folosesc internetul nu doar pentru a-și face publicitate agendei politice și pentru a influența opinia publică, ci și pentru a mobiliza adepți și pentru a pune în practică idei violente.