Războiul aerian din Pacificul de Sud, volumul 4: Buna și Milne Bay, septembrie 1942

Recenzii ale cititorilor

Cel de-al patrulea volum al seriei South Pacific Air War de Michael Claringbould și Ingman oferă o examinare detaliată a campaniilor aeriene din Pacificul de Sud în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în special între iunie și septembrie 1942. Cartea continuă abordarea minuțioasă a predecesorilor săi, documentând misiunile individuale și contextul operațional, aruncând în același timp lumină asupra unor aspecte trecute cu vederea, cum ar fi pierderile legate de condițiile meteorologice și inexactitățile din declarațiile de victorie ale ambelor părți. Deși menține standardele de cercetare și de producție de înaltă calitate, unii cititori au remarcat că acest volum pare mai scurt și că anumite subiecte au fost tăiate din narațiune.

Examinarea detaliată și temeinică a campaniilor aeriene, bine documentată și scrisă, include informații valoroase despre contextul operațional și misiunile individuale, producție de înaltă calitate, bine ilustrată și autor cu autoritate.

Unii cititori au simțit că volumul a fost mai scurt decât cele anterioare, cu mai puțină amploare în acoperirea bătăliilor conexe. Narațiunea poate părea incompletă fără o indicație a unui al cincilea volum.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

South Pacific Air War Volume 4: Buna & Milne Bay, September 1942

Conținutul cărții:

Volumul patru prezintă războiul aerian din Pacificul de Sud în perioada critică dintre 19 iunie și 8 septembrie 1942. Acesta poate fi citit singur sau ca o continuare a primelor trei volume, care acoperă primele șase luni ale Războiului din Pacific, culminând cu Bătălia de la Marea Coralilor.

Spre deosebire de cele trei volume anterioare, niciun portavion nu a apărut în apele din Noua Guinee. În schimb, războiul aerian a fost purtat exclusiv de unități aeriene terestre. Acest lucru s-a întâmplat în fața unei situații strategice din ce în ce mai complexe, în care japonezii au debarcat atât la Buna, cât și la Milne Bay. Pentru prima dată, aviația din teatrul de operații a fost însărcinată să sprijine forțele terestre ale ambelor părți, care s-au angajat într-o luptă sângeroasă în munții din Papua și apoi în mlaștina îngustă și noroioasă din Milne Bay.

Două grupuri aeriene japoneze veterane, Tainan și No. 4 Kokutai, și-au continuat lupta herculeană împotriva opoziției crescânde a Aliaților. În fața uzurii continue, piloții japonezi au avut multe succese notabile, inclusiv câteva victorii aeriene râvnite împotriva avioanelor B-17. Apoi, din august, o multitudine de noi unități japoneze au sosit în teatru, inclusiv Kokutai nr. 2, nr. 6, Chitose, Misawa și Kisarazu.

Avioanele P-39 ale USAAF și P-40E ale RAAF au răspuns cu misiuni de sprijin apropiat la nivel scăzut, iar avioanele B-25, B-26 și B-17 au intensificat o campanie de bombardament neîncetată. Spre sfârșitul perioadei, straferii A-20A și-au făcut debutul în luptă, prefigurând un model radical pentru viitoarele tactici de atac din teatrul de operațiuni.

Niciodată până acum această campanie nu a fost descrisă atât de detaliat, relatările Aliaților fiind comparate cu înregistrările japoneze pentru o relatare cu adevărat factuală a conflictului.