Re-collection: Arta, noile media și memoria socială

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 6 voturi.

Titlul original:

Re-collection: Art, New Media, and Social Memory

Conținutul cărții:

Prima carte despre filozofia și estetica conservării digitale examinează provocarea reprezentată de noile media pentru memoria noastră socială pe termen lung.

Cum va persista civilizația noastră din ce în ce mai digitală dincolo de durata vieții noastre? Casetele audio și video se demagnetizează; CD-urile se dezlipesc; operele de artă de pe internet trimit la site-uri care nu mai există; programele Amiga nu funcționează pe iMac-uri. În Re-collection, Richard Rinehart și Jon Ippolito susțin că vulnerabilitatea artei new media ilustrează o criză mai mare a memoriei sociale. Ei descriu o abordare variabilă a salvării noilor media, distribuită între producători și consumatori, care pot alege strategii adecvate pentru fiecare lucrare în pericol.

Arta new media ridică noi dileme în materie de prezervare și conservare. Având în vedere efemeritatea mediilor lor, arta software, arta instalațiilor și jocurile interactive se pot îndrepta spre obsolescență și uitare.

Rinehart și Ippolito, ambii muzeografi, examinează conservarea artei new media atât din perspectivă practică, cât și teoretică, oferind exemple concrete care variază de la Nam June Paik la Danger Mouse. Ei investighează trei amenințări la adresa creativității secolului XXI: tehnologia, deoarece o mare parte din arta new media depinde de software sau hardware care se schimbă rapid; instituțiile, care se pot baza pe metode de conservare dezvoltate pentru medii mai vechi; și legislația, care complică accesul prin constrângeri legate de proprietatea intelectuală, cum ar fi drepturile de autor și licențele. Cu toate acestea, tehnologia, instituțiile și legislația pot fi alăturate ca aliați și nu ca dușmani ai artefactelor efemere și ai conservării acestora. Abordarea media variabilă propusă de Rinehart și Ippolito se întreabă în ce măsură operele care trebuie conservate ar putea fi independente de mediu, traductibile în medii noi atunci când formatele lor originale sunt depășite.