Realismul cu o față umană

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție de eseuri ale lui Putnam pe teme precum metafizica, etica și dezbaterile filosofice, reflectând interesul său pentru figuri precum Kant, Wittgenstein și Cavell. Scrierea este lăudată pentru elocvența și profunzimea sa, deși poate fi dificilă pentru cei mai puțin familiarizați cu filosofia academică.

⬤ Eseuri bine scrise și convingătoare
⬤ reflecții atente asupra filosofilor importanți
⬤ perspective valoroase asupra metafizicii și eticii
⬤ introducere puternică a lui Connant.

⬤ Poate fi prea tehnică și seacă pentru cititorii ocazionali
⬤ necesită o anumită familiaritate cu filosofia analitică
⬤ ar putea fi considerată prea complicată dacă cineva nu împărtășește punctul de vedere al lui Putnam.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Realism with a Human Face

Conținutul cărții:

Hilary Putnam, unul dintre marii filosofi americani, afirmă că a sosit momentul să reformăm filosofia. Acesta îi invită pe filosofi să ia în considerare decalajul dintre condiția actuală a subiectului lor și aspirațiile umane pe care filosofia ar trebui să le reprezinte și pe care a pretins cândva că le reprezintă. Scopul lui Putnam este de a încorpora filosofia în viața socială.

Prima parte a acestei cărți este dedicată întrebărilor metafizice. Putnam respinge metafizica contemporană care insistă să descrie atât mintea, cât și lumea din perspectiva lui Dumnezeu. În locul acesteia, el pledează pentru pluralism, pentru o filosofie care nu este o metodă sistematică închisă, ci o practică umană conectată la viața reală. Filozofia are o sarcină, desigur, dar aceasta nu este de a furniza un inventar al mobilierului de bază al universului sau de a separa realitatea în sine de propriile noastre proiecții. Putnam arată clar că știința nu se ocupă cu descrierea unei lumi gata făcute, iar filosofia nu ar trebui să se ocupe nici de acest lucru.

Autorul continuă să arate că contextul uman mai larg în care știința contează este o lume a valorilor animată de etică și judecăți estetice. Nicio filosofie adecvată nu ar trebui să încerce să explice faptele etice. Dimensiunea istoriei este adăugată în a treia parte a cărții. Aici, Putnam se ocupă de o serie de filosofi americani, unii aflați în interiorul și alții în afara canonului filosofiei analitice, precum William James și C. S. Peirce, și explorează contribuția pragmatistă la filosofie de la James la Quine și Goodman.

Această carte conectează problemele metafizicii cu problemele culturale și literare și susține că prăbușirea realismului filosofic nu implică o cădere în abisul relativismului și al scepticismului postmodern. Cartea se adresează în primul rând filosofilor, dar ar trebui să atragă o gamă largă de umaniști și oameni de știință sociali.