Rearmarea RAF pentru cel de-al Doilea Război Mondial: strategie deficitară și eroare de calcul

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare critică a strategiei Bomber Command a RAF în anii 1920 și 1930, subliniind motivațiile politice și problemele etice din cadrul conducerii. Ea susține că concentrarea RAF asupra bombardamentelor strategice a fost greșită și ineficientă, cu o lipsă de testare a preciziei bombardierelor.

Cartea este lăudată pentru analiza sa remarcabilă a politicii din spatele doctrinei de bombardament a RAF, în special eșecul conducerii de a lua în considerare strategii alternative de apărare. Cartea critică în mod eficient exagerările făcute în ceea ce privește victimele civile și lipsa testelor practice pentru eficacitatea bombardierelor.

Unii ar putea considera tonul excesiv de critic și ar putea să nu fie de acord cu accentul pus pe lipsa de onestitate etică și intelectuală în rândul conducerii RAF. În plus, accentul puternic pus pe eșec ar putea să nu fie pe placul cititorilor care caută o relatare mai echilibrată.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Rearming the RAF for the Second World War: Poor Strategy and Miscalculation

Conținutul cărții:

La sfârșitul anilor 1930, când RAF s-a reînarmat pentru a face față amenințării crescânde reprezentate de expansiunea neîndurătoare a Germaniei naziste, s-a confruntat cu provocări imense. A trebuit să gestioneze o creștere uriașă a dimensiunii, precum și să stăpânească progresele rapide în tehnologia aviației.

Pentru a proteja Marea Britanie de atacuri, comandanții RAF trebuiau să aleagă strategia potrivită și echilibrul corect al forțelor sale. Alegerile trebuiau făcute pe timp de pace, fără nicio îndrumare din experiența de luptă. Aceste viziuni trebuiau apoi transpuse în realitate practică.

O distribuție schimbătoare de miniștri guvernamentali, funcționari publici și industriași cu propriile lor agende financiare, politice și militare a adus în joc o dinamică suplimentară. Pregătirea RAF pentru război a fost crucială pentru capacitatea Marii Britanii de a răspunde agresiunii naziste înainte de izbucnirea războiului, iar atunci când acesta a izbucnit, reînarmarea RAF a fost supusă testului acid al luptei.

Adrian Phillips se folosește de înțelegerea pătrunzătoare a modului în care se iau deciziile la nivel înalt, pe care a perfecționat-o în relatările sale din interiorul crizei abdicării și a împăcării, pentru a diseca procesul care a modelat RAF în 1940. El privește dincolo de legendele familiare ale Bătăliei Angliei și explorează în profunzime succesele și eșecurile unui element vital în pregătirile britanice pentru război.