Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Poezia lui Ada Limón îndeamnă la o reflecție emoțională profundă, mulți cititori apreciind stilul său unic și modul în care surprinde sentimente complexe de dragoste, durere și viață. Cartea rezonează cu cititorii la un nivel personal, făcându-i să se simtă conectați la experiențele și sentimentele poetei.
Avantaje:Cititorii laudă măiestria scriiturii lui Limón, natura tactilă și viscerală a poeziei sale și capacitatea sa de a articula emoții complexe. Mulți au găsit colecția atât relatabilă, cât și reconfortantă, subliniindu-i frumusețea și profunzimea. Poemele sunt descrise ca fiind ascuțite și feroce, punând în evidență onestitatea și transparența emoțională.
Dezavantaje:Unii recenzenți menționează că nu toată lumea ar putea rezona cu poezia ei, sugerând că aceasta ar putea să nu placă tuturor cititorilor. Câțiva au sugerat că, deși cartea este bună, îi lasă să își dorească mai mult de la lucrările viitoare, indicând că s-ar putea să nu satisfacă pe deplin toate așteptările.
(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Sharks in the Rivers
Conținutul cărții:
Vorbitoarea din această colecție extraordinară se regăsește de mai multe ori dislocată: de copilăria ei din California, de rădăcinile familiei sale din Mexic, de un părinte pe moarte, de sinele ei anterior. Lumea este mereu în mișcare, atât spre noi, cât și departe de noi, și este, de asemenea, plină de riscuri: de la rechinii care pândesc pe neașteptate sub râurile din estuare până la pericolele orașului New York, unde, după cum ne amintește Limon, până și șobolanii se trezesc prinși în capcana coșurilor de gunoi în care s-au târât.
Într-o astfel de lume, cum ar trebui să procedăm? În „Rechinii din râuri”, Limon sugerează că trebuie să ne atașăm de lumea care se deschide în fața noastră, pentru că, dacă suntem atenți, putem fi una cu stranietatea ei complexă, efemeră și frumoasă. Pierderea este perpetuă, iar gura fiecărei persoane este aceeași / gură ca a tuturor, toate încercând să spună același lucru.
Pentru Limon, cuvintele individuale și colective sunt cele care ne transformă pe fiecare dintre noi într-o rană copleșită de uimire, care permite vântului însuși să fie propria noastră șoaptă sălbatică. „.
