Reclaiming Our Own

Recenzii ale cititorilor

Reclaiming Our Own este un roman de debut thriller cu suspans scris de Christopher Irons, care se învârte în jurul unei răpiri ce captează atenția cititorului încă de la început. Cartea prezintă personaje bine dezvoltate, o intrigă captivantă și o narațiune rapidă care îi ține pe cititori în priză, deși unii critică nevoia de editare pentru a îmbunătăți claritatea și ritmul.

Cartea este lăudată pentru personajele sale captivante și bine definite, pentru intriga rapidă și plină de suspans și pentru efectul de rollercoaster emoțional asupra cititorilor. Este descrisă ca o carte care întoarce paginile, cu o intrigă captivantă care implică crima, răpirea și dinamica familiei.

Criticile menționează probleme cum ar fi cartea care are nevoie de o editare mai bună pentru claritate, detalii străine excesive și probleme de ritm cu prea multe propoziții scurte și dialoguri inutile. Unii consideră, de asemenea, că anumite elemente ale intrigii sunt nerealiste sau se bazează prea mult pe circumstanțe dramatice.

(pe baza a 39 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Sângele, amestecat cu murdărie, are un gust familiar pentru el. Pe măsură ce murdăria se amestecă cu sângele, se formează o consistență păstoasă care este greu de scuipat.

Amestecul este suficient de prezent pentru a-i restricționa respirația. Își întoarce capul spre dreapta și tușește în încercarea de a-și limpezi gura. Este o încercare slabă, rezultând doar o picătură mare pe partea laterală a obrazului său.

Ochii i se deschid greu, iar vederea îi este încețoșată.

Ridicându-și mâna stângă, ajunge la ceafă pentru a inspecta durerea și umezeala. Își folosește brațul stâng ca pârghie pentru a se rostogoli pe burtă.

Podeaua de beton îi este rece pe față, dar această poziție îi permite să își elibereze gura. Schimbarea poziției nu aduce nicio ameliorare a durerii. Se luptă să-și scoată ambele brațe de sub corp.

Cu palmele în jos, el își întinde brațele și își împinge corpul înapoi într-o poziție de patru stâlpi. Capul îi pare că cântărește 50 de kilograme, în timp ce îl ridică pentru a căuta o cale de ieșire. Vederea începe să i se limpezească și o ușă metalică apare în depărtare.

Mâna dreaptă înainte, genunchiul drept înainte, mâna stângă înainte, genunchiul stâng înainte, mâna dreaptă înainte, genunchiul drept... "Aaaaahhh" Partea superioară a corpului i se prăbușește.

Capul îi sare de pe podea, iar vederea îi redevine încețoșată. Aflat acum pe partea stângă, își strânge ochii pentru a-și vedea glezna. Sângele curge din lanțul ruginit în șosetele sale albe.

Este o luptă să se ridice în patru labe și să se împingă spre peretele din spate, sub fereastră.

Aerul este înviorător, iar soarele răsare. "Unde naiba sunt eu? ".