Recolta lui Neil Young

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare bine scrisă și informativă a albumului „Harvest” al lui Neil Young, lăudată pentru contextul său pătrunzător, analiza pieselor și stilul de scriere captivant al autorului, făcând-o plăcută chiar și pentru cei care nu favorizează de obicei albumul. Cu toate acestea, unii cititori au remarcat că, deși oferă o imagine de ansamblu solidă, este posibil să îi lipsească profunzimea în comparație cu alte surse cuprinzătoare privind cariera lui Young.

⬤ Bine scrisă și clară
⬤ oferă context istoric
⬤ atrage cititorii cu o analiză concisă piesă cu piesă
⬤ inspiră apreciere pentru album
⬤ informativă cu privire la tehnicile de producție ale lui Young
⬤ accesibilă pentru fanii ocazionali
⬤ recomandată pentru pasionații de muzică.

⬤ Relativ scurtă și s-ar putea să nu ofere la fel de multă profunzime ca alte surse
⬤ unii cititori s-ar putea să nu o găsească edificatoare în ceea ce privește criticile pieselor
⬤ s-ar putea să nu fie pe placul celor cărora nu le place albumul „Harvest”.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Neil Young's Harvest

Conținutul cărții:

Harvest al lui Neil Young este unul dintre acele albume ciudate care a obținut un succes de durată fără a obține vreodată aprobarea deplină a criticilor rock sau a fanilor hardcore. Chiar și Young însuși a fost echivoc, descriindu-l la un moment dat ca fiind cel mai bun album al său și respingându-l în clipa următoare ca fiind o aberație MOR. Aici, Sam Inglis explorează circumstanțele creării albumului și se întreabă cine a avut dreptate: criticii sau milioanele care au cumpărat Harvest în cei 30 de ani de la lansarea sa?

Extras.

Pickup-ul divizat al White Falcon ar fi putut fi doar un artificiu din primele zile ale stereo-ului, dar modul în care Neil Young îl folosește pe "Alabama" este remarcabil. Pictura sa în surdină aduce note înțepătoare mai întâi dintr-un difuzor, apoi din celălalt, ca și cum am auzi nu unul, ci doi chitariști, cântând cu o empatie nefirească. Chitara electrică a sunat rareori atât de amenințătoare, iar ritmul mârâit al lui Young și notele de plumb pătrunzătoare sunt urmărite perfect de tobele goale ale lui Kenny Buttrey. Construcția refrenului este foarte bine gândită, iar atunci când Young și vedetele sale cântărețe de acompaniament își dau drumul, există un sentiment aproape fizic de eliberare.