Reconsiderarea dizabilității intelectuale: L'Arche, etica medicală și prietenia creștină

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Reconsidering Intellectual Disability: L'Arche, Medical Ethics, and Christian Friendship

Conținutul cărții:

Pornind de la cazul controversat al lui "Ashley X", o fată cu dizabilități severe de dezvoltare care a primit un tratament medical intervenționist pentru a-i limita creșterea și a-i menține corpul mereu mic - o procedură cunoscută acum sub numele de "Tratamentul Ashley" - Reconsiderarea dizabilității intelectuale explorează întrebări importante la intersecția dintre teoria dizabilității, teologia morală creștină și bioetică.

Care sunt limitele biomedicale ale unui tratament acceptabil pentru cei care nu sunt capabili să își dea consimțământul în cunoștință de cauză? Cine trebuie să decidă atunci când un pacient nu își poate comunica dorințele și nevoile? Ar trebui să acceptăm dominația unei forme de medicină care îi identifică pe cei cu deficiențe intelectuale drept obiecte patologice care au nevoie de manipulările corporale normalizatoare ale medicinei tehnologice?

Într-o explorare critică a teoriei contemporane a dizabilității, Jason Reimer Greig susține că L'Arche, o federație de comunități religioase formată din persoane cu și fără dizabilități intelectuale, oferă un răspuns alternativ la viziunea bioetică predominantă care vede dizabilitatea ca pe o problemă ce trebuie rezolvată. Reconsiderarea dizabilității intelectuale arată cum concentrarea pe gândirea morală a tradiției teologice creștine și pe practica prieteniei cu Dumnezeu oferă o cale de a elibera nu numai persoanele cu dizabilități intelectuale, ci pe toți oamenii de privirea obiectivantă a medicinei moderne. L'Arche se inspiră din solidaritatea lui Iisus cu "cel mai mic dintre aceștia" și din angajamentul față de prietenia creștină care vede persoanele cu dizabilități cognitive profunde nu ca obiecte anormale de compătimire, ci ca prieteni ai lui Dumnezeu. Acest act vital de recunoaștere socială deschide calea către înțelegerea persoanelor cu handicap nu ca obiecte care trebuie reparate, ci ca profesori ale căror vieți îi pot transforma pe alții și pot deschide un nou mod de a fi om.