Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 11 voturi.
Recursivity and Contingency
Această carte folosește recursivitatea și contingența ca două concepte principale pentru a investiga relația dintre natură și tehnologie, mașină și organism, sistem și libertate. Ea reconstruiește o traiectorie a gândirii de la o condiție organică a gândirii elaborată de Kant, trecând prin filosofia naturii (Schelling și Hegel), la organicismul secolului al XX-lea (Bertalanffy, Needham, Whitehead, Wiener, printre alții) și organologie (Bergson, Canguilhem, Simodnon, Stiegler), și pune în discuție noua condiție a filosofării în epoca contingenței algoritmice, a catastrofelor ecologice și algoritmice, pe care Heidegger o numește sfârșitul filosofiei.
Cartea se axează pe următoarea întrebare speculativă: dacă în tradiția filosofică, conceptul de contingență este întotdeauna legat de legile naturii, atunci în ce fel putem înțelege contingența în raport cu sistemele tehnice? Cartea situează conceptul de recursivitate ca o ruptură de mecanismul cartezian și de impulsul construcției sistemului; ea elaborează necesitatea contingenței într-o astfel de ruptură epistemologică în care natura se termină și sistemul apare. În această dezvoltare, vedem cum idealismul german este precursorul ciberneticii, iar Antropocenul și Noosfera (Teilhard de Chardin) indică spre realizarea unui sistem cibernetic gigantic, ceea ce ne conduce înapoi la problema libertății.
Acesta pune în discuție conceptul de contingență absolută (Meillassoux) și propune un pluralism cosmotehnic. Implicându-se în filosofia europeană modernă și contemporană, precum și în gândirea chineză prin medierea lui Needham, această carte se referă la cibernetică, matematică, inteligență artificială și inumanism.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)