Reducționismul în artă și știința creierului: O punte între cele două culturi

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 227 voturi.

Titlul original:

Reductionism in Art and Brain Science: Bridging the Two Cultures

Conținutul cărții:

Sunt arta și știința separate de o prăpastie de netrecut? Pot ele găsi un teren comun? În această nouă carte, neurologul Eric R. Kandel, a cărui remarcabilă carieră științifică și interes profund pentru artă îi conferă o perspectivă unică, demonstrează modul în care știința poate influența modul în care experimentăm o operă de artă și încercăm să îi înțelegem semnificația.

Kandel ilustrează modul în care reducționismul - distilarea unor concepte științifice sau estetice mai largi în componente mai mici și mai ușor de prelucrat - a fost folosit deopotrivă de oamenii de știință și de artiști pentru a-și urmări adevărurile respective. Kandel se bazează pe munca sa câștigătoare a Premiului Nobel, care a dezvăluit bazele neurobiologice ale învățării și memoriei la melcii de mare, pentru a pune în lumină mecanismele complexe ale proceselor mentale ale animalelor superioare. În Reductionism in Art and Brain Science, Kandel arată cum această abordare radical reducționistă, aplicată la cel mai complex puzzle al timpurilor noastre - creierul - a fost folosită de artiștii moderni care își distilează lumea subiectivă în culoare, formă și lumină.

Kandel demonstrează prin intermediul funcțiilor senzoriale de jos în sus și cognitive de sus în jos cum poate știința să exploreze complexitatea percepției umane și să ne ajute să percepem, să apreciem și să înțelegem marile opere de artă. În centrul cărții se află o elucidare elegantă a contribuției reducționismului la evoluția artei moderne și a rolului său într-o schimbare monumentală a perspectivei artistice.

Reducționismul a orientat tranziția de la arta figurativă la primele explorări ale artei abstracte, reflectate în operele lui Turner, Monet, Kandinsky, Schoenberg și Mondrian. Kandel explică modul în care, în perioada postbelică, Pollock, de Kooning, Rothko, Louis, Turrell și Flavin au utilizat o abordare reducționistă pentru a ajunge la expresionismul lor abstract și modul în care Katz, Warhol, Close și Sandback s-au bazat pe progresele Școlii din New York pentru a reimagina arta figurativă și minimală.

Prezentând desene captivante ale creierului alături de reproduceri color ale capodoperelor artei moderne, această carte scoate în evidență preocupările comune ale științei și artei și modul în care acestea se iluminează reciproc.