Referință și existență: Prelegerile John Locke

Recenzii ale cititorilor

Cartea primește laude pentru claritatea și originalitatea cu care discută subiecte filosofice complexe legate de existență și entități fictive. În timp ce mulți cititori o consideră o continuare esențială a lucrării anterioare a lui Kripke, „Naming and Necessity”, unii își exprimă îngrijorarea cu privire la exhaustivitatea și profunzimea acesteia. În general, cartea este recomandată atât universitarilor, cât și cititorilor generali interesați de filosofie.

⬤ Explorare clară și originală a existenței, referinței și entităților fictive.
⬤ Stil de scriere accesibil care atrage atât academicienii, cât și cititorii profani.
⬤ Oferă perspective și motive valoroase pentru gândirea critică.
⬤ Foarte apreciată ca o lectură necesară pentru pasionații de filosofie.

⬤ Unii cititori consideră că această carte este incompletă sau mai puțin cuprinzătoare decât „Naming and Necessity”.
⬤ Anumite discuții pot părea mai puțin riguroase sau interesante decât se anticipase.
⬤ Câteva recenzii pun sub semnul întrebării necesitatea prelegerilor publicate dacă acestea nu oferă noi perspective profunde.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Reference and Existence: The John Locke Lectures

Conținutul cărții:

Referință și existență, Conferințele John Locke ale lui Saul Kripke din 1973, poate fi citită ca o continuare a clasicului său Nume și necesitate. Acesta se confruntă cu probleme importante lăsate deschise în lucrarea respectivă - printre acestea, semantica numelor proprii și a termenilor de gen natural, așa cum apar în ficțiune și în mit; declarații existențiale negative; ontologia ficțiunii și a mitului (dacă este adevărat că personaje fictive precum Hamlet sau tipuri mitice precum bandersnatches ar fi putut exista).

În tratarea acestor întrebări, el face o serie de observații metodologice care depășesc cadrul cărții sale anterioare - inclusiv afirmația izbitoare că ficțiunea nu poate oferi un test pentru teoriile referinței și ale denumirii. În plus, aceste prelegeri oferă o privire asupra tranziției către pragmatica referinței singulare care a dominat influenta sa lucrare, "Speaker's Reference and Semantic Reference" - o lucrare care a contribuit la reorientarea semanticii lingvistice și filosofice.

Unele dintre teme au fost dezvoltate în scrierile ulterioare ale altor filosofi - mulți dintre ei influențați de manuscrisele tipărite ale prelegerilor aflate în circulație - dar niciunul nu s-a apropiat de tratamentul atent și sistematic oferit aici. Virtuozitatea din Naming and Necessity - ușurința colocvială a tonului, formulările uluitoare, la fața locului, structura logică a viziunii de ansamblu care apare treptat pe parcursul prelegerilor - este prezentată și aici.