Refugiul trebuie să fie oferit: Eleanor Roosevelt, situația evreilor și fondarea Israelului

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Refuge Must Be Given” de John Sears oferă o explorare cuprinzătoare și captivantă a susținerii de către Eleanor Roosevelt a refugiaților evrei și a fondării Israelului, oferind atât o relatare istorică, cât și un portret personal al eforturilor sale în timpul unei perioade critice din istorie. Narațiunea se bazează pe o cercetare aprofundată și prezintă o viziune nuanțată a complexității implicării lui Roosevelt, a provocărilor sale și a dinamicii politice în joc.

⬤ Explorare bine documentată și detaliată a eforturilor lui Eleanor Roosevelt pentru refugiații evrei.
⬤ Atractivă și ușor de citit pentru publicul profan, dar suficient de erudită pentru mediul academic.
⬤ Oferă context istoric și povești personale, făcând ca problemele socio-politice complexe să fie accesibile și ușor de abordat.
⬤ Recunoaște atât realizările, cât și neajunsurile lui Roosevelt, prezentând o viziune echilibrată.
⬤ Ilustrează evoluția lui Roosevelt și impactul său umanitar.

⬤ Unii cititori pot găsi prima jumătate a cărții mai lentă, deoarece se concentrează pe recitarea faptelor.
⬤ Prudența politică a lui Roosevelt și implicațiile sale îi pot frustra pe cei care se așteaptă la o susținere mai decisivă.
⬤ Cartea nu abordează pe deplin perspectivele palestinienilor strămutați, ceea ce poate fi văzut ca o omisiune semnificativă.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Refuge Must Be Given: Eleanor Roosevelt, the Jewish Plight, and the Founding of Israel

Conținutul cărții:

Refuge Must Be Given prezintă în detaliu evoluția lui Eleanor Roosevelt de la o persoană care nutrea impresii negative despre evrei, la un important apărător al Israelului în Statele Unite. Cartea explorează, pentru prima dată, parteneriatul lui Roosevelt cu liderul quaker Clarence Pickett în încercarea de a admite mai mulți refugiați în Statele Unite, precum și relația sa cu subsecretarul de stat Sumner Welles, care simpatiza cu victimele persecuției naziste, dar apăra un proces de acordare a vizelor care nu permitea accesul refugiaților evrei și neevrei.

După război, în calitate de membru al delegației americane la Organizația Națiunilor Unite, Eleanor Roosevelt a ajuns treptat la concluzia că împărțirea Palestinei era singura soluție atât pentru evreii din taberele de persoane strămutate din Europa, cât și pentru conflictul dintre arabi și evrei. Atunci când Israelul a devenit stat, ea s-a implicat profund în sprijinirea activității Youth Aliyah și a Hadassah, sponsorul său american, în aducerea copiilor evrei refugiați în Israel și pregătirea lor pentru a deveni cetățeni productivi. Devotamentul ei față de Israel a reflectat unele dintre cele mai profunde convingeri ale sale cu privire la educație, cetățenie și construirea comunității.

Cu toate acestea, entuziasmul ei față de realizările Israelului și prejudecățile ei culturale au orbit-o față de impactul fondării Israelului asupra arabilor. Vizitând noua națiune de patru ori și militând în numele Israelului, a creat o legătură caldă nu numai între ea și poporul israelian, ci și între ea și comunitatea evreiască americană.