Regi africani și sclavi negri: Suveranitate și deposedare în Atlanticul modern timpuriu

Recenzii ale cititorilor

Cartea este lăudată pentru contribuția sa revoluționară la înțelegerea istorică și perspicacitatea academică, dar este criticată pentru stilul său academic dens și accentul filosofic, ceea ce o face dificilă pentru cititorii generali.

⬤ Perspective revoluționare
⬤ contribuție necesară la înțelegerea dinamicii precoloniale și coloniale timpurii
⬤ scrisă de un autor respectat
⬤ conține conținut valoros pentru istorici.

⬤ Utilizarea intensă a jargonului academic
⬤ experiență de lectură lentă și dificilă
⬤ nu are o structură clară
⬤ accentul prea filozofic dăunează narațiunii istorice cronologice
⬤ poate frustra cititorii generali care caută relatări istorice directe.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

African Kings and Black Slaves: Sovereignty and Dispossession in the Early Modern Atlantic

Conținutul cărții:

Încă din 1441, cu mult înainte ca alte țări europene să întâlnească Africa, mici nave comerciale portugheze și spaniole navigau pe coasta Africii de Vest, unde făceau afaceri cu regate africane care dețineau teritorii și putere semnificative. În acest proces, ibericii au dezvoltat o înțelegere a peisajului politic african în care recunoșteau anumiți suverani, trasau amploarea și natura polisurilor lor și grupau supușii în funcție de conducătorul lor.

În cartea African Kings and Black Slaves, Herman L. Bennett exploatează arhivele istorice din Europa și Africa pentru a reinterpreta primul secol de interacțiune susținută între Africa și Europa. Aceste întâlniri nu au fost simple tranzacții economice. Mai degrabă, potrivit lui Bennett, acestea au implicat înțelegeri contradictorii ale diplomației, suveranității și politicii. Bennett scoate la iveală modul în care regii Africii cereau comercianților iberici să participe la ritualuri diplomatice elaborate, să stabilească tratate și să negocieze practici comerciale cu teritorii autonome. El arată, de asemenea, modul în care ibericii și-au bazat interpretările suveranității africane pe preceptele politice europene medievale, fundamentate pe dreptul civil și canonic roman. În ochii ibericilor, măsura în care autoritățile politice africane se conformau acestor norme a jucat un rol semnificativ în a determina cine era și cine nu era un popor suveran - o judecată care a determinat cine putea fi în mod legitim înrobit.

Printr-o examinare a întâlnirilor dintre africani și europeni de la începutul epocii moderne, African Kings and Black Slaves oferă o reevaluare a descrierii dominante a acestor schimburi ca fiind mediate exclusiv prin comerțul cu sclavi și diferența rasială. Întrebându-se în ce fel au configurat europenii și africanii suveranitatea, politica și statutul de subiect, Bennett oferă o nouă descriere a identităților diasporice care au avut implicații asupra experiențelor sclavilor din America.