Regicid și revoluție: Discursuri la procesul lui Ludovic al XVI-lea

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză detaliată și comparativă a proceselor lui Ludovic al XVI-lea al Franței și Carol I al Angliei, concentrându-se pe fundamentele ideologice ale monarhiei și pe procesele judiciare implicate. Deși nu este alcătuită exclusiv din relatări de primă mână ale proceselor, eseul autorului este lăudat pentru claritatea, profunzimea și stilul său captivant, ceea ce îl face o resursă valoroasă pentru istorici și pentru cei interesați de istoria politică a Revoluției Franceze.

Analiză bine scrisă și clară, eseuri comparative pătrunzătoare, valoroasă pentru înțelegerea argumentelor politice și juridice din timpul proceselor, stil captivant, potrivită pentru cei cu unele cunoștințe anterioare și oferă o perspectivă nouă asupra unor evenimente istorice semnificative.

Titlu înșelător, deoarece sugerează un accent exclusiv pe materialul de primă mână al proceselor, nu se adresează direct studenților și presupune un nivel minim de cunoștințe despre Revoluția Franceză și teoria politică.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Regicide and Revolution: Speeches at the Trial of Louis XVI

Conținutul cărții:

Susținând că procesul și execuția publică a lui Ludovic al XVI-lea au fost o parte absolut esențială a Revoluției Franceze, Walzer discută despre două tipuri de regicid: primul, comis de viitori regi sau de agenții acestora, a lăsat mistica monarhiei și dreptul divin intacte, în timp ce al doilea a fost un act revoluționar menit să o distrugă complet.

Walzer apără procesul și execuția lui Ludovic al XVI-lea ca fiind necesare, deoarece nu numai că au încercat să distrugă mistica și dreptul divin al monarhiei, dar au și impus deputaților să își explice pe deplin filosofiile directoare și au aplicat regulile procesului judiciar pentru a stabili egalitatea în fața legii.

Nou în această ediție este un apendice care conține „Justiția revoluționară”, respingerea clasică a tezei lui Walzer de către Ferenc Feher, și răspunsul lui Walzer, „Procesul regelui și cultura politică a revoluției”.