Regii războiului: Cum președinții noștri moderni au deturnat puterile de război ale Congresului și ce trebuie să facem în această privință

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare aprofundată a distribuției constituționale a puterilor de război între Congres și Președinte, argumentând pentru o revenire la intențiile fondatorilor, rămânând în același timp accesibilă cititorilor.

⬤ Scriere captivantă și accesibilă
⬤ argumentare puternică bazată pe contextul istoric
⬤ oferă o perspectivă clară asupra problemei puterilor de război
⬤ lipsită de retorică partizană
⬤ bine documentată.

Unii cititori ar putea prefera o perspectivă originalistă mai strictă, pe care autorul nu o susține pe deplin.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Kings of War: How Our Modern Presidents Hijacked Congress's War-Making Powers and What To Do About It

Conținutul cărții:

Teza acestei cărți este că președinții noștri moderni au deturnat puterile constituționale de război ale Congresului, devenind "regii războiului". Conform Constituției, numai Congresul are puterea de a declara război.

Cu toate acestea, începând cu președintele Truman, președinții noștri au pretins că au puterea "inerentă", în calitate de comandanți supremi, de a angaja națiunea în război fără autorizarea Congresului. Această acaparare de putere a avut un efect profund asupra echilibrului de putere dintre Congres și președinție. Este ingredientul-cheie al actualului nostru guvern național "centrat pe executiv".

Cartea explorează mai întâi cum și de ce s-a întâmplat acest lucru.

Ea începe cu o prezentare istorică a modului în care Convenția Constituțională a tratat puterea de a declanșa războaie și a sistemului adoptat de inițiatori, care a împărțit responsabilitățile între Congres (care a decis dacă războiul trebuie purtat) și președinte (care a purtat războiul, sub rezerva puterii continue a Congresului). Există un capitol important despre Războiul indienilor din nord-vest, sub administrația Washington, care a fost primul război purtat în temeiul Constituției.

Washington a prezidat Convenția Constituțională și credea că decizia de a intra în război aparținea Congresului. În consecință, pe măsură ce războiul se desfășura, Washington s-a adresat în mod repetat Congresului pentru a solicita resursele de care avea nevoie pentru a purta războiul. Cartea explorează apoi schimbarea drastică a acestui sistem, începând cu decizia unilaterală a președintelui Truman de a angaja națiunea în război în Peninsula Coreeană și evoluția sa prin Războiul Rece, Războiul din Vietnam și, în cele din urmă, cea mai agresivă cerere a președintelui George W.

Bush privind puterile de război ale președintelui în invazia Irakului în 2003. Există, de asemenea, un capitol referitor la provocările constituționale speciale prezentate de apariția armelor nucleare. Cartea se încheie cu o analiză a factorilor care au permis acapararea puterii de către președinție și propune o agendă legislativă pentru a readuce sistemul puterilor de război la cel consacrat în Constituție.