Reglementarea infrastructurii: Monopol, contracte și discreție

Recenzii ale cititorilor

Cartea este foarte recomandată pentru explicarea detaliată a aspectelor relevante ale pieței și pentru analiza aprofundată a reglementării infrastructurii. Ea combină studii de caz și sinteze istorice, oferind un cadru util pentru înțelegerea abordărilor de reglementare. Cu toate acestea, cartea are unele limitări în ceea ce privește tratarea proprietății publice și a suprapunerii formelor de reglementare.

⬤ Foarte recomandat
⬤ explicații detaliate ale aspectelor relevante
⬤ informativ și bine scris
⬤ combină studiile de caz cu contextul istoric
⬤ viziune echilibrată asupra avantajelor și dezavantajelor reglementării
⬤ accesibil ca e-book.

⬤ Lipsă de profunzime în ceea ce privește proprietatea publică
⬤ dificultate în citarea formatului e-book
⬤ tratare oarecum inadecvată a suprapunerilor de reglementare
⬤ autorul pare părtinitor împotriva reglementării guvernamentale
⬤ ar putea beneficia de studii de caz mai aprofundate.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Regulating Infrastructure: Monopoly, Contracts, and Discretion

Conținutul cărții:

În anii '80 și '90, multe țări au apelat la sectorul privat pentru a furniza infrastructură și utilități, cum ar fi gazul, telefoanele și autostrăzile - în ideea că stimulentele bazate pe piață vor controla costurile și vor îmbunătăți calitatea serviciilor esențiale. Însă dezastrele ulterioare, printre care colapsul pieței angro de electricitate din California și falimentul celei mai mari companii feroviare din Marea Britanie, au ridicat probleme îngrijorătoare cu privire la privatizare.

Această carte abordează una dintre cele mai enervante întrebări: cum poate guvernul să reglementeze în mod corect și eficient "monopolurile naturale" - acele servicii de infrastructură și utilități ale căror tehnologii fac concurența impracticabilă? În loc să se limiteze la economie, JosE GOmez-IbANez se bazează pe istorie, politică și o multitudine de exemple pentru a oferi o foaie de parcurs pentru diferitele abordări ale reglementării. El pledează pentru favorizarea abordărilor orientate spre piață și contractuale - inclusiv a contractelor private între furnizorii de infrastructură și clienți, precum și a contractelor de concesiune în care guvernul acționează ca intermediar - în detrimentul celor care acordă autorităților de reglementare guvernamentale o marjă discreționară substanțială.

Contractele pot oferi o protecție mai puternică clienților și furnizorilor de infrastructură și mai multe oportunități de a adapta serviciile în avantajul reciproc. Cu toate acestea, în unele cazuri, cerințele întreprinderilor și ale clienților acestora sunt prea imprevizibile pentru ca contractele să funcționeze și pot fi necesare sisteme alternative.