Reimaginarea dinozaurilor în literatura victoriană târzie și edwardiană

Titlul original:

Reimagining Dinosaurs in Late Victorian and Edwardian Literature

Conținutul cărții:

Când termenul „dinozaur” a fost inventat în 1842, acesta se referea la fosile britanice fragmentare. În deceniile următoare, descoperirile americane - inclusiv Brontosaurus și Triceratops - au demonstrat că aceste așa-numite „șopârle teribile” nu erau de fapt deloc șopârle.

În anii 1910, „dinozaur” era un cuvânt de uz casnic. Cartea Reimagining Dinosaurs in Late Victorian and Edwardian Literature abordează ficțiunea și jurnalismul popular neexplorate până în prezent, care au făcut ca acest termen științific să fie semnificativ pentru publicul transatlantic. Spre deosebire de cercetătorii anteriori, care s-au concentrat asupra exponatelor din muzeele americane, Richard Fallon susține că literatura a fost esențială în transformarea acestor creaturi dispărute în icoane culturale.

Autorii populari au legat cu abilitate dinozaurii de preocupări mai largi privind imperiul, progresul și credința; unii dintre cei mai proeminenți, precum Arthur Conan Doyle și Henry Neville Hutchinson, au denigrat, de asemenea, oamenii de știință de elită, subminând distincțiile dintre scrierile științifice și cele imaginative. Astfel, apariția dinozaurilor a fost însoțită de fascinante controverse transatlantice cu privire la autoritatea științifică.