Reinventarea sufletului: teoria postumanistă și viața psihică

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Mari Ruti oferă o perspectivă revigorantă în studiile postumaniste, prezentând o abordare optimistă a unor teme adesea considerate ca fiind inerent pesimiste. Prin analiza atentă a unor gânditori influenți precum Foucault și Lacan, Ruti contestă dihotomiile predominante și pledează pentru o reconceptualizare a identității și agenției, promovând în cele din urmă posibilitatea bunăstării psihice și a unei existențe mai semnificative.

Cartea oferă o interpretare proaspătă și optimistă a ideilor postumaniste, deconstruind în mod eficient binarele opozante întâlnite în teoriile psihanalitice și post-structuraliste tradiționale. Cartea oferă perspective inspiraționale care promovează agenția și semnificația, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru cei interesați de postumanism care caută perspective constructive și afirmative.

Unii cititori pot considera că perspectiva optimistă prezentată în carte este contrară tendințelor predominante în teoria postumanistă și post-structuralistă, care subliniază adesea pesimismul și deconstrucția.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Reinventing the Soul: Posthumanist Theory and Psychic Life

Conținutul cărții:

Lectură esențială pentru cercetători și studenți în teoria critică, psihanaliză și studii de gen.

Cum se îngrijește sinele în era postumanistă? Ce procese psihice ar putea permite subiectului postmodern să găsească sens și valoare în viața sa? Este posibilă conturarea unei teorii a potențialității psihice care să fie compatibilă cu modelele poststructuraliste ale subiectivității fluide, decentrate și polivalente?

Reinventarea sufletului oferă o nouă perspectivă asupra a ceea ce înseamnă să fii o ființă umană și să te străduiești în lume, în ciuda efectelor vătămătoare ale procesului de socializare. Bazându-se pe moștenirile bogate ale poststructuralismului francez și ale psihanalizei lacaniene, Ruti construiește o alternativă afirmativă la tendința post-foucaultiană de a vedea subiectivitatea ca o funcție a sistemelor hegemonice de putere. Ea propune că întâlnirea subiectului cu lumea activează în mod necesar și potențialul inovator al psihicului. Concentrându-se pe aspectele legate de agenția creativă, de emanciparea imaginativă, de metamorfoza interioară și de autoactualizare, Ruti subliniază unele dintre mecanismele prin care psihicul reușește nu numai să supraviețuiască lipsei, alienării sau suferinței sale, ci și să transforme abjecția sa într-o realitate existențială trăibilă. În centrul argumentului lui Ruti se află ideea că ființele umane se raportează la lume mai degrabă în mod activ decât pur și simplu pasiv - ca creatori dinamici de sens, mai degrabă decât ca capcane neputincioase ale puterii disciplinare.