Reînvierea mâinii invizibile: Argumentul pentru liberalismul clasic în secolul XXI

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o apărare a gândirii liberale clasice și a conceptelor sale aplicate la diverse premise economice și morale. Cartea oferă analize istorice și exemple în sprijinul liberalizării comerțului, dar se confruntă și cu critici pentru stilul său de scriere, potențialele prejudecăți și lipsa de implicare în anumite probleme moderne.

⬤ Apărare bine scrisă a liberalismului clasic
⬤ analiză istorică bună cu puncte interesante
⬤ prezentare academică susținută de fapte și cercetări
⬤ exemple utile care susțin principiile pieței libere
⬤ oferă o perspectivă atentă asupra politicilor economice.

⬤ Unele părți sunt scrise prost și necesită mai multe lecturi pentru a fi înțelese
⬤ prejudecăți politice percepute, în special spre final
⬤ tratarea inadecvată a problemelor legate de schimbările climatice și de gestionarea resurselor
⬤ vocabular prea complex și prezentare seacă
⬤ unele inexactități privind teoriile lui Adam Smith.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Reviving the Invisible Hand: The Case for Classical Liberalism in the Twenty-First Century

Conținutul cărții:

Renașterea mâinii invizibile este un apel intransigent pentru o revenire globală la o ordine economică liberală clasică, fără interferențe din partea guvernelor și a organizațiilor internaționale. Argumentând pentru o renaștere a mâinii invizibile a comerțului internațional liber și a capitalului global, eminentul economist Deepak Lal apără viguros punctul de vedere conform căruia încercările stataliste de a ameliora impactul piețelor amenință progresul și stabilitatea economică globală. Și, într-o mișcare neobișnuită, el nu doar apără globalizarea din punct de vedere economic, ci răspunde și obiecțiilor culturale și morale ale antiglobalizatorilor.

Adoptând o largă abordare interculturală și interdisciplinară, Lal susține că există două grupuri care se opun globalizării: naționaliștii culturali, care se opun nu capitalismului, ci occidentalizării, și noii dirijiști, care se opun nu occidentalizării, ci capitalismului. În replică, Lal susține că capitalismul nu trebuie să ducă neapărat la occidentalizare, după cum arată exemplele Japoniei, Chinei și Indiei, și că plângerile noilor dirigiști au mai mult de-a face cu demoralizarea societăților lor decât cu instrumentele capitaliste ale prosperității.

Lal își bazează argumentația pe o prezentare istorică a ascensiunii capitalismului și a globalizării în primele două ordine economice internaționale liberale: cea britanică din secolul al XIX-lea și cea americană de după cel de-al doilea război mondial.

Susținând că noul dirijism este marginea subțire a unei tăișuri care ar putea readuce lumea la o intervenție economică excesivă din partea statelor și a organizațiilor internaționale, Lal nu ezită să adopte poziții controversate, cum ar fi pledoaria pentru desființarea acestor organizații și apărarea existenței muncii copiilor în Lumea a Treia.