Relevanță 2e

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază contribuțiile profunde ale cărții la studiul pragmaticii, în special abordarea sa cognitivă a comunicării bazată pe teoria relevanței. În timp ce unii cititori o consideră captivantă și lămuritoare, alții își exprimă frustrarea cu privire la problemele de livrare și își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa percepută a considerațiilor sociale ale teoriei.

⬤ Oferă o perspectivă cognitivă semnificativă asupra pragmaticii, îmbunătățind înțelegerea interpretării limbajului.
⬤ Un stil de scriere captivant care menține interesul cititorilor, chiar și al celor mai puțin familiarizați cu subiectul.
⬤ Stimulează entuziasmul pentru continuarea studiilor în domeniul pragmaticii.
⬤ Bogată în implicații pentru diverse domenii din afara lingvisticii, cum ar fi achiziția limbajului și studiile media.

⬤ Probleme de livrare raportate, un utilizator declarând că nu a primit niciodată cartea.
⬤ Unii consideră confuză înțelegerea relevanței în carte, în special în ceea ce privește implicațiile sale asociale.
⬤ Critici conform cărora modelului îi lipsesc elementele sociale și nu ia în considerare în mod adecvat factorii culturali și contextuali în comunicare.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Relevance 2e

Conținutul cărții:

Relevance, publicată pentru prima dată în 1986, a fost numită drept una dintre cele mai importante și influente cărți ale deceniului în Times Higher Educational Supplement. Această ediție revizuită include o nouă prefață care prezintă evoluția teoriei relevanței din 1986, discută cele mai serioase critici ale teoriei și preconizează posibile revizuiri sau extinderi.

Cartea își propune să pună bazele unei teorii unificate a științelor cognitive. Autorii susțin că cogniția umană are un scop: acordăm atenție numai informațiilor care ni se par relevante. A comunica înseamnă a solicita atenția cuiva și, prin urmare, a implica faptul că informațiile comunicate sunt relevante. Astfel, o singură proprietate - relevanța - este considerată a fi cheia comunicării și cunoașterii umane.

O a doua caracteristică importantă a cărții este abordarea sa față de studiul raționamentului. Ea elucidează rolul informațiilor de fundal sau contextuale în inferența spontană și arată că procesele de inferență nedemonstrative pot fi analizate în mod fructuos ca o formă de ghicire constrânsă în mod corespunzător. Ea contestă în mod direct afirmațiile recente conform cărora procesele gândirii centrale umane sunt susceptibile de a rămâne un mister pentru ceva timp de acum înainte.

În al treilea rând, autorii oferă o nouă perspectivă asupra limbii și literaturii, revizuind radical viziunea actuală asupra naturii și obiectivelor înțelegerii verbale și, în special, asupra metaforei, ironiei, stilului, actelor de vorbire, presupunerii și implicaturii.