Religia și politica externă americană, 1945-1960: Sufletul contenției (The Soul of Containment)

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază cartea lui William Inboden ca o examinare semnificativă a relației dintre religie și politica externă americană, în special în perioada Războiului Rece. Lucrarea este apreciată pentru că dezvăluie fapte mai puțin cunoscute și oferă o analiză erudită a modului în care convingerile religioase au influențat diverse politici externe, în special strategia de reținere împotriva comunismului.

Cartea este bine documentată și oferă perspective actuale relevante pentru problemele actuale ale intoleranței religioase. Ea subliniază influența istorică a religiei asupra politicii externe americane, în special în timpul Războiului Rece, ceea ce o face esențială pentru cei care studiază acest domeniu. Recenzenții au remarcat concentrarea sa specializată asupra perioadei importante dintre 1945 și 1960 și modul în care aceasta pregătește terenul pentru viitoarele politici externe americane.

Unii cititori pot considera că accentul este prea îngust, deoarece cartea analizează în principal un anumit interval de timp, mai degrabă decât să ofere o istorie mai largă a politicii externe americane. Recenzia nu menționează niciun dezavantaj specific în ceea ce privește stilul de scriere sau accesibilitatea, dar natura specializată a conținutului ar putea limita atractivitatea acesteia pentru un public mai larg.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Religion and American Foreign Policy, 1945-1960: The Soul of Containment

Conținutul cărții:

Războiul Rece a fost în multe privințe un război religios. Președinții Truman și Eisenhower și alți lideri americani credeau că drepturile și libertățile omului erau înzestrate de Dumnezeu, că Dumnezeu chemase Statele Unite să apere libertatea în lume și că comunismul sovietic era deosebit de rău din cauza ateismului său și a dușmăniei sale față de religie.

Împreună cu preocupările economice și de securitate, aceste convingeri religioase au contribuit, de asemenea, la determinarea modului în care Statele Unite au definit inamicul și modul în care au luptat în conflict. Între timp, bisericile protestante americane nu au reușit să profite de moment. Diferențele interne privind teologia și politica, precum și rezistența la cooperarea cu catolicii și evreii i-au împiedicat pe liderii protestanți pe plan intern și internațional.

Frustrați de aceste dispute interne, Truman și Eisenhower au încercat în schimb să construiască o nouă religie civilă. Această teologie publică a fost utilizată pentru a mobiliza sprijinul intern pentru măsurile Războiului Rece, pentru a determina limitele strategice ale izolării, pentru a face apel la oamenii de toate credințele religioase din întreaga lume să se unească împotriva comunismului și pentru a submina autoritatea guvernelor comuniste în propriile lor țări.