Religie, putere și iluzie: O genealogie a credinței religioase

Recenzii ale cititorilor

În general, „Religie, putere și iluzie” de Dr. Patrick Hurley este o explorare bine documentată și provocatoare a originilor și evoluției credințelor religioase. Autorul prezintă o teză solidă cu privire la interacțiunea dintre religie, putere și iluzie, captivând în mod eficient cititorii cu argumentele sale și cu stilul său de scriere captivant. Cu toate acestea, unii cititori critică cartea pentru simplificările excesive și prejudecățile percepute în analiza sa a fenomenelor religioase.

Cartea este descrisă ca fiind bine documentată, captivantă și provocatoare, cu un stil de scriere clar și conversațional. Multe recenzii evidențiază capacitatea sa de a obliga cititorii să regândească convingeri vechi, de a prezenta o multitudine de exemple istorice și de a menține un ton obiectiv în timp ce analizează dogmele religioase. Abordarea interdisciplinară, care încorporează perspective din diverse domenii, este, de asemenea, lăudabilă.

Criticii susțin că această carte simplifică excesiv evoluțiile religioase complexe și prezintă o viziune părtinitoare conform căreia toate religiile sunt un mijloc pentru preoți de a obține și menține puterea. Unele recenzii sugerează că anumite perspective filosofice invocate sunt o reluare a unor idei consacrate. Câțiva cititori consideră că absența angajamentului față de opiniile alternative sau perspectivele religioase divergente slăbește analiza generală.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Religion, Power, and Illusion: A Genealogy of Religious Belief

Conținutul cărții:

Potrivit antropologilor, religia a apărut în perioada neolitică, o perioadă care a început acum 12 mii de ani, când oamenii au abandonat stilul de viață al vânătorilor culegători și au început să se stabilească în comunități. Pe vremea egiptenilor antici, religia atinsese un nivel semnificativ de dezvoltare.

Spiritele semințelor și ale vremii se transformaseră în zei. În cele din urmă, zeii numărau mai mult de o mie; fiecare zeu avea nevoie de un templu, iar fiecare templu avea nevoie de un preot, sau de mai mulți. După moartea lui Iisus, pentru ca zeul creștin să ajungă la forma sa finală a fost nevoie de încă trei sute de ani.

Acest lucru a fost realizat prin munca a zeci de episcopi care s-au luptat cu problema modului în care un zeu format din trei persoane ar putea fi cu adevărat o singură entitate. Ortodoxia religioasă, așa cum o cunoaștem astăzi, este rezultatul nenumăratelor soluții propuse de preoți, nu rezultatul unor texte sau învățături de inspirație divină, diferiți episcopi condamnând unele propuneri ca fiind eretice și binecuvântându-le pe altele ca fiind convenționale.

Dar cum erau distinse ortodoxia și erezia? Orice poziție care sporea puterea episcopilor era, prin definiție, ortodoxă, iar orice poziție care o submina era eretică. Astfel, Dumnezeul creștin pe care îl avem astăzi este o construcție asamblată de-a lungul multor ani, iar timp de două mii de ani a servit la creșterea și consolidarea puterii episcopilor care l-au creat și care îl susțin.

Religie, putere și iluzie concluzionează că puterea preoțească este atât de bine înrădăcinată în condiția umană, încât religia nu are șanse să dispară prea curând. De asemenea, se explorează logica defectuoasă utilizată de promotorii religiei și ceea ce este necesar pentru ca experiențele să nu fie iluzorii.