Rembrandt și operele sale: Examinarea critică a principiilor și practicii sale de design, lumină, umbră și culoare

Titlul original:

Rembrandt and His Works: Critical Examination into His Principles and Practice of Design, Light, Shade, and Colour

Conținutul cărții:

Înalta apreciere pe care am avut-o întotdeauna față de operele lui Rembrandt a crescut foarte mult în urma acestei examinări a diferitelor sale excelențe și așa se va întâmpla întotdeauna atunci când emanațiile geniului sunt investigate; la fel ca strălucirea pietrelor prețioase, culoarea lor luminoasă strălucește din centru, nu de la suprafață.

Cu o mină de minereu atât de bogată precum cea pe care o conțin operele lui Rembrandt, este necesar să ne cerem scuze pentru puținătatea exemplelor oferite, deoarece într-o lucrare de acest gen am fost obligat să mă limitez la o anumită concizie și la un număr limitat de ilustrații; totuși, trebuie să îi fac dreptate editorului meu și să spun că nu a renunțat la nicio cheltuială care ar fi putut face cinste marelui artist, patronului luminat sau propriei mele reputații.

O altă circumstanță a fost evidențiată în pregătirea acestei lucrări pentru publicare - marele interes pe care toți l-au arătat în această umilă încercare de a-l face pe Rembrandt și operele sale mai general apreciate. Geniul și producțiile sale par să se potrivească cu gustul englezilor. Ca colorist, el va pune în cele din urmă bazele școlii britanice de pictură și va dovedi justețea liniilor lui Du Fresnoy.

"Cel care colorează bine trebuie să coloreze strălucitor; nu vă gândiți că o laudă poate fi obținută printr-un alb bolnăvicios".

Dacă ar fi fost posibil, aș fi dat câteva exemple ale culorii sale, precum și ale chiaro-scuro-ului său; dar am constatat că marele său farmec constă mai mult în tonul culorii sale decât în aranjamentul acesteia. Am menționat în corpul lucrării că Sir Joshua, cu siguranță cel mai mare maestru al culorii pe care l-am avut până acum în Anglia, vorbește adesea ambiguu despre multe dintre tablourile lui Rembrandt.

Prin urmare, sunt obligat să citez o remarcă pe care o face pentru a-l lăuda. În Memoriile sale, el spune: "M-am considerat ca jucând un mare joc și, în loc să încep să economisesc bani, i-am cheltuit mai repede decât îi obțineam, cumpărând cele mai bune exemple de artă care puteau fi procurate, pentru că am și împrumutat bani în acest scop.

Deținerea de tablouri de Titian, Vandyke, Rembrandt etc., am considerat-o cea mai bună bogăție". Cu aceste observații, trebuie să lansez acum rezultatul muncii mele, având mereu în minte acel sentiment pe care îl are un avocat într-o cauză bună, de a nu se aștepta, prin toate eforturile sale, să sporească reputația clientului său, ci o preocupare de a nu o afecta prin slăbiciunea sa.

Înainte de a încheia, trebuie să mă refer din nou la interesul pe care toți prietenii mei l-au avut pentru succesul acestei publicații; și, deși poate părea invidios să menționez pe cineva, nu pot omite să menționez pe acel admirator entuziast al lui Rembrandt, tânărul meu prieten, domnul E. W. Cooke; pe domnii.

Smith, din Lisle-street, cunoscători și mari comercianți ai gravurilor sale; dl Carpenter, custodele gravurilor din British Museum; și, în cele din urmă, tânărul meu prieten literar, dl Peter Cunningham, care, de la început, s-a implicat din toată inima în cauza "Rembrandt și lucrările sale".