Renașterea anacronică

Titlul original:

Anachronic Renaissance

Conținutul cărții:

În această carte mult așteptată, doi istorici de artă contemporană de frunte prezintă o reconsiderare uimitoare a problemei timpului în Renaștere. Cu strălucire intelectuală, Alexander Nagel și Christopher S. Wood reexaminează semnificațiile, utilizările și efectele cronologiilor, ale modelelor de temporalitate și ale noțiunilor de originalitate și repetiție în imaginile și artefactele Renașterii.

Anachronic Renaissance dezvăluie o rețea de drumuri parcurse de lucrări și artiști, un peisaj întunecat de constrângerea disciplinară a istoriei artei de a-și ancora datele în mod sigur în timp. Clădirile, picturile, desenele, gravurile, sculpturile și medaliile abordate în această carte au fost modelate de preocupări legate de autenticitate, de trimiterea la origini și precedente prestigioase și de implicațiile transpunerii de la un mediu la altul. Icoanele bizantine considerate a fi antichități creștine timpurii, acheiropoeton sau imaginea făcută fără mâini, activitățile de spoliere și citare, abordările diferite ale restaurării artei, legendele despre clădirile mobile, falsurile și pastișele: toate acestea apar ca structuri conceptuale de bază ale artei Renașterii. Autorii arată cum temporalitatea complexă și stratificată a imaginilor a oferit o contrapondere la cronologiile liniare care au structurat tot mai mult comerțul, politica, călătoriile și viața de zi cu zi în secolele XIV și XV.

În timp ce o operă de artă depune mărturie despre momentul fabricării sale, Nagel și Wood susțin că este la fel de important să îi înțelegem instabilitatea temporală: modul în care arată departe de acel moment, înapoi către o origine ancestrală îndepărtată, către un artefact sau o imagine anterioară, chiar către o origine în afara timpului, în divinitate. Autorii încheie cu o analiză a episoadelor și proiectelor romane din deceniile din jurul anului 1500, culminând cu Stanza della Segnatura a lui Rafael. Această carte nu este povestea despre Renaștere, nici nu este doar o poveste. Ea imaginează infrastructura multor povești posibile. În mod clar, Anachronic Renaissance va fi o lectură esențială pentru istoricii artei occidentale și pentru toți cei preocupați de istoriografia culturii materiale.