Renașterea muzicală engleză și presa 1850-1914: Gardienii muzicii

Titlul original:

The English Musical Renaissance and the Press 1850-1914: Watchmen of Music

Conținutul cărții:

Importanța scrierilor despre cultură din secolul al XIX-lea a fost de mult acceptată de cercetători, însă în ceea ce privește critica muzicală, Anglia victoriană a fost o zonă neglijată de cercetători.

Această stare de fapt este cu atât mai surprinzătoare cu cât cantitatea de astfel de critici din presa victoriană și edwardiană a fost vastă, multe dintre acestea prezentând o bogăție și o diversitate de perspective critice. Prin studierea criticilor muzicale din câteva ziare și reviste importante (în special The Times, Daily Telegraph, Athenaeum și The Musical Times), această carte examinează istoria receptării muzicii engleze noi în perioada analizată și evaluează importanța sa culturală, socială și politică.

Criticii muzicali au proiectat și promovat compozitori englezi pentru a crea o muzică națională de care Anglia să fie mândră. J A Fuller Maitland, critic la The Times, a descris jurnaliștii muzicali drept "paznici pe zidurile muzicii", iar Meirion Hughes extinde această metaforă pentru a explora rolul lor crucial în construirea și protejarea a ceea ce a ajuns să fie cunoscut drept Renașterea muzicală engleză. Prima parte a cărții îi analizează pe critici în contextul publicațiilor pentru care lucrau, în timp ce partea a doua se concentrează pe relația dintre criticii supraveghetori și trei compozitori: Arthur Sullivan, Hubert Parry și Edward Elgar.

Hughes susține că Renașterea muzicală engleză a fost în cele din urmă un succes, în mare parte datorită activității criticilor. În acest fel, el oferă o reevaluare majoră a impactului jurnalismului asupra istoriei muzicii britanice.