Reportaj despre Vietnam (PB)

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază cartea ca fiind o resursă esențială pentru înțelegerea relațiilor dintre mass-media și armată în timpul Războiului din Vietnam, lăudată pentru documentația sa amănunțită și analiza pătrunzătoare. În timp ce mulți cititori o consideră captivantă și informativă, unii o descriu ca fiind laborioasă și notează probleme de lizibilitate din cauza dimensiunii mici a fontului.

⬤ Relatare detaliată și amănunțită a relațiilor dintre presă și armată în timpul războiului din Vietnam
⬤ lecții semnificative relevante pentru problemele contemporane
⬤ scriere captivantă și erudită
⬤ include o documentație bogată și un index cuprinzător
⬤ conține studii de caz valoroase și perspective privind interacțiunile presei cu armata.

⬤ Unii cititori consideră cartea laborioasă și neatractivă
⬤ dimensiunea fontului este prea mică, ceea ce o face dificilă pentru cei cu vederea slabă
⬤ poate să nu fie pe placul tuturor categoriilor de public.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Reporting Vietnam (PB)

Conținutul cărții:

Pentru mulți americani din perioada Vietnamului, războiul de pe frontul de acasă părea aproape la fel de chinuitor și dur ca cel din Asia de Sud-Est. Principalul câmp de luptă a fost presa, iar principala victimă a fost adevărul. Dar, după cum dezvăluie William Hammond, animozitatea dintre guvern și mass-media nu a fost întotdeauna regula; ceea ce s-a întâmplat între cei doi în timpul războiului din Vietnam a fost simptomatic pentru experiențele națiunii în general. Pe măsură ce "lumina de la capătul tunelului" se stingea, relațiile dintre ei deveneau din ce în ce mai întunecate.

Reporting Vietnam este o prescurtare și o actualizare a lucrării masive în două volume a lui Hammond, publicată de Government Printing Office. Bazată pe documente guvernamentale clasificate și recent declasificate - inclusiv pe dosarele de securitate națională ale lui Nixon - precum și pe interviuri ample și studii privind acoperirea războiului de către presă, cartea povestește cum guvernul și mass-media au împărtășit inițial o viziune comună asupra implicării americane în Vietnam. Apoi dezvăluie modul în care, pe măsură ce războiul se prelungea, comunicatele de presă optimiste ale guvernului au fost în mod constant contestate de rapoartele jurnaliștilor de pe teren și, în cele din urmă, modul în care, pe măsură ce sentimentul public s-a schimbat împotriva războiului, președinții Johnson și Nixon au încercat fiecare să gestioneze presa, provocând un schimb aprins de recriminări.

Hammond contestă vehement afirmațiile multor lideri militari conform cărora mass-media a pierdut războiul prin influențarea opiniei publice. El îi poartă pe cititori prin răsturnările de situație ale politicii oficiale în materie de afaceri publice, în timp ce aceasta încearcă să răspundă la un mediu politic intern care se înrăutățește și la repetatele "episoade mediatice" negative. Pe parcurs, el face observații importante despre înclinația oficialilor americani de a pune aparențele înaintea substanței și despre elaborarea politicilor în general.

Deși Richard Nixon a spus odată despre războiul din Vietnam: "Cel mai mare dușman al nostru pare să fie presa", Hammond arată în mod clar că adevărații săi dușmani au fost contradicțiile și ipotezele eronate pe care el și LBJ le-au creat. Reporting Vietnam aduce un studiu critic unui public mai larg și este atât o contribuție majoră la o dezbatere continuă, cât și un ghid de avertizare pentru conflictele viitoare.