Republica celor vii: Biopolitics and the Critique of Civil Society (Biopolitica și critica societății civile)

Titlul original:

The Republic of the Living: Biopolitics and the Critique of Civil Society

Conținutul cărții:

Această carte reia ipoteza lui Foucault conform căreia "societatea civilă" liberală, departe de a fi o sferă a libertăților naturale, desemnează spațiile sociale în care viețile noastre biologice intră sub noi forme de control și sunt investite cu noi forme de bioputere. Pentru a testa această ipoteză, capitolele sale examinează teoria critică a societății civile - de la Hegel și Marx prin Lukacs, Adorno, Benjamin și Arendt - din noul orizont deschis de întoarcerea lui Foucault la biopolitică și receptarea sa în teoria italiană recentă.

Negri, Agamben și Esposito au susținut că biopolitica nu numai că denotă noi forme de dominație asupra vieții, dar adăpostește și o relație afirmativă între viața biologică și politică, care are un potențial emancipator. Capitolele din această carte reiau această sugestie prin localizarea acestui potențial emancipator în trăsătura biopolitică a condiției umane pe care Arendt a numit-o "natalitate". Cartea continuă să ilustreze modul în care natalitatea este baza pentru o articulare republicană a unei biopolitici afirmative. Cartea își propune să reînnoiască teoria critică a societății civile prin urmărirea urmelor natalității ca un "surplus de viață" care rezistă guvernării opresive a vieții din economia politică capitalistă, din sistemul liberal de drepturi și din familia burgheză.

Prin contrast, natalitatea oferă fundamentul normativ pentru o nouă "republică a celor vii". În cele din urmă, natalitatea ne permite să stabilim o relație între viața biologică și viața contemplativă care inversează credința de lungă durată într-o relație privilegiată a gândirii cu posibilitatea morții noastre. Rezultatul este o concepție materialistă, ateologică a vieții contemplative ca viață eternă.