Republica Copiilor din Gaudiopolis: The History and Memory of a Children's Home for Holocaust and War Orphans (1945-1950)

Titlul original:

The Children's Republic of Gaudiopolis: The History and Memory of a Children's Home for Holocaust and War Orphans (1945-1950)

Conținutul cărții:

Gaudiopolis (Orașul Bucuriei) a fost un experiment pedagogic care a funcționat într-un orfelinat din Budapesta după cel de-al Doilea Război Mondial. Această carte spune povestea acestei republici pentru copii care a încercat să vindece rănile traumelor din timpul războiului, să abordeze prejudecățile și să expună copiii la o experiență directă a democrației. Copiii au fost educați să își exprime liber opiniile, să pună la îndoială autoritatea și să dezbată idei.

Relatarea începe cu salvarea a sute de copii evrei în timpul asediului Budapestei de către ministrul luteran Gbor Sztehlo împreună cu Crucea Roșie Internațională. După ce descrie viața de zi cu zi și practicile de autoguvernare din orfelinatul rezultat în urma acestei operațiuni de salvare, cartea povestește cum a fost înăbușită funcționarea casei de copii independente după preluarea puterii de către comuniști și cum Gaudiopolis a fost desființată în 1950.

Cartea discută apoi modul în care această încercare de democratizare a fost ștearsă din memoria colectivă. Ștergerea a început cu interzicerea unui film inspirat de Gaudiopolis. Partidul Comunist a finanțat filmul Somewhere in Europe în 1947 ca propagandă despre construirea unei noi societăți, dar regizorul filmului a transmis un mesaj de democrație și toleranță în loc să adere la principiile realismului socialist. Cartea rupe tăcerea ulterioară cu privire la Orașul bucuriei, care a durat până la căderea Cortinei de Fier și dincolo de aceasta.