Respirația circulară: Meditații dintr-o viață muzicală

Recenzii ale cititorilor

„Circular Breathing: Meditations from a Musical Life” de Ann McCutchan este o colecție de eseuri personale care îmbină cunoștințele muzicale cu reflecțiile personale. Scrierile sunt descrise ca fiind lirice și captivante, cuprinzând o gamă largă de emoții și experiențe, de la suferințe personale la succese profesionale. Eseurile rezonează cu cititorii, atrăgându-i în călătoria lui McCutchan de autodescoperire și exprimare artistică.

Stilul de scriere este superb și fluid, combinând umorul și momentele emoționante. Cititorii apreciază profunzimea emoțiilor și capacitatea autoarei de a surprinde experiențe relatabile. Eseurile sunt elaborate cu curaj și onestitate și arată o înțelegere profundă a muzicii, ceea ce le face atractive atât pentru muzicieni, cât și pentru cititorii generali. În general, cartea îi face pe cititori să se simtă îmbogățiți, inspirați și să-și dorească mai mult.

Unii cititori pot găsi anumite eseuri mai introspective și, eventual, mai puțin atrăgătoare, dacă preferă narațiuni mai orientate spre acțiune. Accentul pus de carte pe teme spirituale și emoționale ar putea să nu rezoneze cu toată lumea, în special cu cei care caută un conținut mai ușor sau direct.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Circular Breathing: Meditations from a Musical Life

Conținutul cărții:

În această colecție de eseuri personale, clarinetista Ann McCutchan folosește metafora respirației circulare pentru a-și anima înțelegerea propriei vieți ca femeie, muzician și scriitor. Respirația circulară este o tehnică de cântat la instrumente de suflat în care aerul proaspăt este aspirat pe nas în același timp în care aerul stocat în plămâni este eliberat pe gură prin instrument.

Procesul permite interpretului să producă o linie muzicală continuă fără a întrerupe curba melodiei pentru a inspira. Întrebările cu care se luptă McCutchan au implicații universale. De exemplu, cum ajunge cineva să fie chemat la o muncă de o viață? Pentru McCutchan, care a crescut în centrul Floridei în anii 1960, chemarea a pornit de la două dorințe gemene: să exerseze o voce fizică și să dezvolte una interioară.

Realizarea ambelor a însemnat abandonarea rolurilor pe care le așteptau tinerele femei în acel timp și în acel loc și învățarea de a trăi veșnic cu pretențiile contradictorii ale artei și ale vieții. Întrebările legate de pierderea familiei se află, de asemenea, în centrul acestei colecții.

Cu o mână sigură și delicată, McCutchan examinează impactul morții premature a părinților săi, incapacitatea sa de a avea copii și eșecul celor două căsnicii ale sale. Ea descoperă că arta nu ne poate scăpa de suferință, dar ne poate consola profund.

În cele din urmă, există întrebările care apar atunci când cineva nu mai poate îndeplini cerințele fizice ale unei arte. Poate un muzician să renunțe la instrumentul său și la o lume care l-a definit timp de decenii pentru altceva? Aici, McCutchan își descrie călătoria de la scenă la pagină, explorând modul în care ambele lumi se hrănesc reciproc.