Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Breath, Suspended
Întâlnirea profundă a Dianei Alters cu pierderea - uciderea fiului ei - creează o ciudată fecunditate. Cum purtăm ceea ce este insuportabil, hrănind durerea până când, printr-un travaliu fără sfârșit, aceasta dă naștere la altceva? Aceste poeme gem de creație, deschizându-se compasiunii față de toți cei dispăruți din lume, toți Trayvon Martin, toți elevii uciși în împușcături fără sfârșit. Și totuși, aceasta este o lucrare de o mare goliciune, în care poeta se dezbracă și se poartă pe sine ca martoră a vieții fiului ei radiant. "Dacă aș mai avea credință, aș fi lipsită de durere? ", se întreabă ea. Nu, durerea va rămâne, dar aceste poeme realizează o transpunere, o naștere, care face durerea generatoare, onestă - o intimitate care onorează și însoțește pierderea.
-ELIZABETH ROBINSON, autoare a cărții On Ghosts
Ce înseamnă să scrii în pragul durerii? Respirația, suspendată" Diane Alters răspunde exact la această întrebare în elegia sa superb meșteșugită care surprinde viața și pierderea fiului său, Mando. Aceste poeme, care fac o punte între Statele Unite și Mexico City, ne arată cât de mică și cât de enorm de mare poate fi distanța dintre două corpuri. Deschiderea, spațiul prin care trece lumina, devine inima acestor poeme sfâșietoare. Lucrările ei ne adună la limita dintre stază și mișcare, dintre rană și respirație. După cum scrie Alters, "Vallejo mi-a dat / un cuvânt aproape indescifrabil: empozarse, / un verb care pune apă într-un ochi / și îl lasă chiar sub margine.".
-ANDREA REXILIUS, autoarea cărții Sora Urnă
.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)