Retorica ambientală: Acordurile ființei retorice: The Attunements of Rhetorical Being

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 10 voturi.

Titlul original:

Ambient Rhetoric: The Attunements of Rhetorical Being

Conținutul cărții:

În Ambient Rhetoric, Thomas Rickert încearcă să dizolve granițele tradiției retorice și dihotomia sa de bază dintre subiect și obiect. Odată cu apariția noilor tehnologii, a noilor media și a dispersiei acțiunii umane prin intermediul surselor externe de informații, retorica nu mai poate rămâne legată de autonomia voinței și a cogniției umane ca singuri factori determinanți în actul discursiv.

Rickert dezvoltă conceptul de ambianță pentru a implica toate elementele care alcătuiesc ecologiile în care existăm. Pornind de la fenomenologia hermeneutică a lui Martin Heidegger din Ființă și timp, Rickert găsește baza pentru ambianță în afirmația lui Heidegger conform căreia oamenii nu există în vid; există o relație constantă și fluidă cu spațiile materiale, informaționale și emoționale în care locuiesc. Prin urmare, oamenii nu sunt actorii exclusivi în ecuația retorică; agenția poate fi găsită în nenumărate lucruri, obiecte și spații. După cum afirmă Rickert, numai după ce devenim conștienți de aceste influențe, retorica poate face un prim pas către suficiență.

Rickert reamintește, de asemenea, conceptele filosofice grecești fundamentale de kairos (timp), chora (spațiu/loc) și periechon (împrejurimi) și citează reutilizarea acestora de către gânditorii moderni și postmoderni ca "schelet informațional" pentru modul în care gândim, simțim și acționăm. El discută teoria contemporană în științele cognitive, retorică și filosofia orientată spre obiect pentru a-și extinde argumentul privind esențialitatea ambianței în domeniul retoricii. Rickert examinează apoi lucrări de muzică ambientală care încorporează sunete, spații și tehnologii naturale și artificiale, considerându-le exemplare ale unui mediu mai deplin rezonant și experiențial.

În prefața sa, Rickert compară ambianța cu fermentarea vinului - cum aroma sa distinctivă poate fi trasată de nenumărați factori, inclusiv soarele, solul, apa, regiunea și soiul de struguri. Mediul și compania cu care este consumat sporesc și mai mult experiența gustativă. La fel ar trebui să se întâmple și cu retorica - să fie luată în considerare printre toate influențele sale. După cum demonstrează Rickert, lumea mai largă în care locuim (și care ne locuiește) trebuie să fie pe deplin acceptată dacă vrem să progresăm ca ființe și retorici în cadrul ei.