Retrotopia

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Retrotopia” de Zygmunt Bauman este întâmpinată cu un amestec de aprecieri pentru analiza sa profundă și provocatoare a societății moderne și critici pentru stilul său de scriere dens și complex. În timp ce mulți cititori consideră că ideile lui Bauman privind nostalgia și dorul de trecut sunt profunde și bine documentate, alții percep limbajul său ca fiind prea complicat și greu de digerat.

⬤ O analiză profundă și pătrunzătoare a societății moderne și a nostalgiei.
⬤ Concepte provocatoare care rezonează cu problemele contemporane.
⬤ Erudiția și experiența lui Bauman adaugă profunzime discuției.
⬤ Bogat în idei și perspective care pot declanșa o reflecție ulterioară.
⬤ Valoare semnificativă pentru cei interesați de sociologie, filosofie și critică culturală.

⬤ Scriere densă și necesită o implicare activă, ceea ce o face dificilă pentru cititorii ocazionali.
⬤ Unii consideră stilul de scriere plictisitor și prea complicat.
⬤ Cartea poate părea lipsită de surprize pentru cei familiarizați cu opera lui Bauman.
⬤ Mai multe recenzii sugerează o preferință pentru o prezentare mai directă a ideilor.

(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Ne-am pierdut de mult încrederea în ideea că ființele umane ar putea atinge fericirea umană într-un viitor stat ideal - un stat pe care Thomas More, scriind acum cinci secole, l-a legat de un topos, un loc fix, un pământ, o insulă, un stat suveran sub conducerea unui conducător înțelept și binevoitor. Dar, deși ne-am pierdut credința în utopiile de toate felurile, aspirația umană care a făcut această viziune atât de convingătoare nu a murit.

În schimb, ea reapare astăzi ca o viziune axată nu pe viitor, ci pe trecut, nu pe un viitor care urmează să fie creat, ci pe un trecut abandonat și strigoi pe care l-am putea numi retrotopie. Apariția retrotopiei este împletită cu prăpastia tot mai adâncă dintre putere și politică, care este o trăsătură definitorie a lumii noastre contemporane lichid-moderne - prăpastia dintre capacitatea de a face lucrurile și capacitatea de a decide ce lucruri trebuie făcute, o capacitate care aparținea cândva statului suveran teritorial. Această prăpastie tot mai adâncă a făcut ca statele naționale să fie incapabile să își îndeplinească promisiunile, dând naștere unei dezamăgiri generalizate față de ideea că viitorul va îmbunătăți condiția umană și unei neîncrederi în capacitatea statelor naționale de a realiza acest lucru.

Fidelă spiritului utopic, retrotopia este stimulată de nevoia de a remedia neajunsurile condiției umane actuale, deși acum prin reînvierea potențialelor eșuate și uitate ale trecutului. Aspectele imaginate ale trecutului, autentice sau putative, servesc astăzi drept repere principale în trasarea foii de parcurs către o lume mai bună.

După ce și-au pierdut încrederea în ideea de a construi o societate alternativă a viitorului, mulți se îndreaptă spre ideile mărețe ale trecutului, îngropate, dar nu încă moarte. Aceasta este retrotopia, ale cărei contururi sunt examinate de Zygmunt Bauman în această disecție ascuțită a idilei noastre contemporane cu trecutul.