Revelația restaurată: Scrieri divine și răspunsuri critice

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o analiză provocatoare a Torei și a compilației sale, susținând că Ezra a jucat un rol crucial în restaurarea unui text sacru care, deși imperfect, rămâne sfânt. Cartea abordează discrepanțele biblice și oferă o viziune nuanțată asupra moștenirii și credinței evreiești.

Cartea este lăudată pentru ideile sale profunde și pentru capacitatea de a provoca gândirea cu privire la moștenirea evreiască. Este considerată cea mai bună explicație a credinței non-fundamentaliste, argumentând eficient pentru compatibilitatea respectării iudaismului cu acceptarea criticii biblice. Strălucirea și respectul rabinului Halivni în comunitatea rabinică sporesc credibilitatea cărții. Mulți cititori apreciază abordarea inedită a discrepanțelor biblice și perspectivele de restaurare a Torei.

Unii cititori pot considera că argumentele lui Halivni sunt complexe sau greu de înțeles în totalitate, în special în ceea ce privește natura Torei și compilarea acesteia. În plus, cartea poate contesta punctele de vedere tradiționale, ceea ce ar putea fi considerat controversat pentru unii cititori ortodocși.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Revelation Restored: Divine Writ and Critical Responses

Conținutul cărții:

Cercetătorii critici moderni împart Pentateuhul în componente distincte, identificând zone de neuniformitate în tradiția scripturală, care indică mai degrabă mai multe documente împletite decât un întreg imaculat.

Deși concluziile la care au ajuns acești cercetători critici sunt încă subiect de dispută, inconsecvențele pe care le-au identificat ne stau clar în față și reprezintă o provocare serioasă pentru cei care cred în revelația divină. Cum poate un text plin de contradicții să fie moștenirea de pe Sinai? Cum poate exista venerație pentru scripturile sfinte care prezintă semne ale intervenției umane? David Weiss Halivni explorează aceste întrebări, nu prin contestarea dovezilor în sine sau prin apărarea cu orice preț a integrității absolute a cuvintelor Pentateuhului, ci mai degrabă prin acceptarea inconsecvențelor textului ca atare și prin întrebarea cum ar putea fi totuși acest text o moștenire divină.

Inconsecvențele și denivelările din scrierile Pentateuhului nu sunt doar descoperirea științei textuale moderne. Halivni demonstrează că primii administratori ai Torei, inclusiv unii dintre cei reprezentați chiar în Biblie, erau conștienți de discrepanțele din cadrul tradiției. De la Cartea Cronicilor și până la comentariile rabinilor, cititorii sensibili au perceput maculări, care atenuează noțiunea de document divin nepătat, și au reacționat la aceste maculări în diferite moduri.

Revelația restaurată afirmă că recunoașterea și contabilizarea intervenției umane în textul Pentateuhului nu este străină de tradiția biblică sau rabinică și nu trebuie să contrazică tradiția revelației. Mai mult, se susține că, prin recunoașterea problemelor textuale din scripturi, precum și a eforturilor de a le rezolva în tradiție, putem afla nu numai despre natura Pentateuhului în sine, ci și despre relația continuă dintre poporul său și sursa sa.