Revoluția filantropică: O istorie alternativă a carității americane

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o analiză istorică care face distincția între caritate și filantropie, susținând că filantropia a deviat de la rădăcinile sale în acte de bunătate personale, locale, către o abordare mai detașată, globală. Autorul critică tendințele filantropiei moderne de a ignora nevoile individuale și locale, pledând pentru o revenire la „filantrolocalism”, care pune accentul pe legăturile personale în actele caritabile.

Cartea este lăudată pentru explorarea provocatoare a distincțiilor dintre caritate și filantropie, perspectivele istorice captivante și introducerea „filantrolocalismului” ca abordare alternativă care pune accentul pe comunitate și interacțiunea personală. Recenzenții apreciază profunzimea analitică și apelul la o abordare mai umană și mai personală a donațiilor.

Unii recenzenți își exprimă disconfortul cu privire la perspectiva catolică a autorului și la implicațiile teologice, în special în ceea ce privește credințele protestante despre caritate și mântuire. În plus, există preocupări cu privire la caracterul practic și aplicabilitatea „filantrolocalismului”, în special pentru cei care au legături cu mai multe comunități.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Philanthropic Revolution: An Alternative History of American Charity

Conținutul cărții:

În prezent, atunci când vorbim despre donații voluntare, preferăm de obicei cuvântul filantropie în loc de caritate.

De ce a avut loc această schimbare terminologică? Care este semnificația sa filosofică? Cum a ajuns filantropia să dobândească atât de mult prestigiu - iar caritatea să pară atât de demodată? A fost contestată această schimbare? Are vreo importanță? În The Philanthropic Revolution (Revoluția filantropică), Jeremy Beer susține că înlocuirea istorică a carității cu filantropia reprezintă o transformare radicală a donațiilor voluntare într-o practică menită în primul rând să producă schimbări sociale. Consecințele acestei schimbări au inclus secularizarea, centralizarea, birocratizarea relațiilor personale și devalorizarea localității și a locului.

Beer arată cum ascensiunea "carității științifice" și a "noii filantropii" nu a fost nici complet necontestată, nici complet pozitivă. El expune modul în care rădăcinile filantropiei moderne sunt legate de frica și repulsia față de săraci, prejudecățile anticatolice, militarismul, visele mesianice și ideologia progresului. El dezvăluie și modul în care respingerea carității tradiționale i-a determinat uneori pe promotorii filantropiei să susțină experimente sociale condamnabile, de la separarea involuntară a mii de copii de părinții lor până la sterilizările forțate ale mișcării eugenice.

Istoria alternativă a lui Beer dezvăluie faptul că caritatea este asociată în mod unic cu bunurile personaliste pe care filantropia le exclude în mare măsură. În măsura în care apreciem aceste bunuri, concluzionează el, trebuie să încercăm să introducem logica carității în donațiile voluntare prin practicarea unei forme modificate de donații pe care o numește "filantrolocalism".