Titlul original:
Permanent Revolution: Essays
Conținutul cărții:
Cu o prefață de Zoe Whittall.
"Un scriitor poate face ce vrea cu epoca sa. Cu excepția ignorării ei", spune Gail Scott. Revoluția permanentă urmărește investigația ei fundamentală asupra experimentului în proză până în prezent, inclusiv o recreare a textului iconic Spații ca niște scări, într-o colecție de eseuri care leagă materia scrisului de tulburările sociale în curs. "Acolo unde nu există urgență, probabil că nu există un experiment real", scrie ea.
În conversație cu alți scriitori de pe continent identificați cu traiectoriile actuale ale avangardei queer/feministe, inclusiv cu momentul l'? criture-au f? minin din Qu? bec, și cu New Narrative continentală queer, Permanent Revolution este un instantaneu evolutiv al prozei revoluționare contemporane Fe-male.
Cu Permanent Revolution, Scott își interoghează epoca, de două ori. Aparținând canonului alături de Maggie Nelson, Lydia Davis și Renee Gladman, Gail Scott este o importantă gânditoare feministă a timpului nostru.
Elogii pentru Revoluția permanentă
"Revoluția permanentă este scris în golul dintre ceea ce ar fi putut fi un roman și ceea ce este posibil acum, iar asta este un fel de gramatică. Citind aceste eseuri, am simțit cum partea din mine care nu scrie niciodată, dar tânjește să scrie, revine la viață pentru câteva momente și/sau pentru totdeauna." --Bhanu Kapil.
"Îmi amintesc și acum emoția primei intrări în spațiul romanului lui Gail Scott, Parisul meu, un jurnal scris tot în participiu prezent, felul în care m-am poticnit de-a lungul propozițiilor ca în jurul unui oraș. În aceste eseuri avem ocazia să călătorim prin gândirea lui Scott prin narațiune, gen și estetică queer, de la filozofierea propriilor experimente în proză la conversația cu? criturele feminine ale prietenilor, de la Mauve Desert al lui Nicole Brossard la New Narrative. Ea scrie, de asemenea, prin strămoașele sale literare, de la Kathy Acker prin trilogia "lesbienelor franceze masturbatoare" (ha ) (Irigaray, Cixous, Wittig) la Marguerite Duras. La nonficțiunea lui Duras m-am gândit atunci când am citit Revoluția permanentă - profundă și poetică, punând în practică urgența literaturii în mijlocul urgențelor de acum." --Kate Zambreno, autoarea cărții Heroines and Drifts.
