Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Memoriile lui Deb Olin Unferth, „Revoluție: The Year I Fell in Love and Went to Join the War”, descrie călătoria sa haotică prin America Centrală în 1987, alături de prietenul său, în căutarea unui scop și a implicării în mișcările revoluționare. Deși cartea împletește anecdotele personale cu comentariile politice privind războaiele civile din regiune, recenziile indică sentimente mixte cu privire la impactul, povestirea și profunzimea înțelegerii sale.
Avantaje:Memoriile sunt lăudate pentru stilul de scriere ingenios și sincer, imaginile vii și capacitatea autorului de a transmite un sentiment de idealism și confuzie tinerească. Mulți cititori au găsit-o atrăgătoare, plină de umor și relatabilă, în special cei care au apreciat explorarea iubirii și a dezvoltării personale pe fundalul tulburărilor istorice. De asemenea, cartea oferă o perspectivă unică asupra revoluției din America Centrală dintr-o perspectivă personală.
Dezavantaje:Criticii au subliniat că naivitatea autorului și lipsa de profunzime în implicarea în realitățile politice au făcut ca unele părți ale narațiunii să pară goale sau absorbite de sine. Unii au considerat că nu a avut o înțelegere profundă a complexității evenimentelor din America Centrală, cu anecdote care uneori păreau lipsite de coerență. Alții au considerat că nu este suficient de captivantă pentru a putea fi citită pe nerăsuflate, observând că i-a lipsit o înțelegere mai profundă a comunităților și a luptelor din acea perioadă.
(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Revolution
Conținutul cărții:
Salutată ca un „one-woman show virtuos” („Time Out New York”), această carte aleasă de editorul New York Times Book Review spune povestea amuzantă și emoționantă a anului în care autoarea a fugit de la facultate împreună cu iubitul ei idealist și l-a urmat în Nicaragua pentru a se alătura sandiniștilor. În ciuda angajamentului lor sincer față de o multitudine de cauze revoluționare și unul față de celălalt, Deb și prietenul ei se trezesc nedoriți, nefolositori și nepregătiți în timp ce se plimbă prin America Centrală, căutând „slujbe revoluționare”.
Anul este 1987, un punct de cotitură în Războiul Rece, deși lumea încă nu știe acest lucru, mai ales Unferth și logodnicul ei (el îi cere mâna pe marginea unui drum din El Salvador). Lunile trec și încep să se formeze fisuri în relația lor: sunt concediați, se îmbolnăvesc, rămân fără bani, devin dezamăgiți de revoluție și unul de celălalt.
Dar, ani mai târziu, călătoria rămâne în mintea ei și, în cele din urmă, se întoarce în Nicaragua pentru a încerca să înțeleagă totul. Memoriile sfâșietoare și amuzante ale lui Unferth surprind perfect căutarea unui sens de către tineri și reprezintă o meditație captivantă asupra a ceea ce se întâmplă cu o țară și cu oamenii săi după ce revoluția a luat sfârșit.
