Revoluție, dragoste și maturizare: Povești din Etiopia și Marea Britanie

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o relatare bine scrisă și captivantă a vieții autorului, marcată de mișcarea revoluționară din Etiopia. Cartea îmbină experiența personală cu contextul istoric, oferind o perspectivă asupra evenimentelor semnificative de la sfârșitul anilor 1960 până în anii 1970. Narațiunea este accesibilă și captivantă, deși îi lipsesc datele specifice pentru evenimentele pe care le descrie, ceea ce poate fi un dezavantaj pentru unii cititori.

Stil bine scris și accesibil, conținut fascinant și informativ, amestec captivant de narațiune personală și istorică, surprinde evenimente dramatice și ilustrative din istoria Etiopiei.

Lipsesc datele specifice pentru evenimentele discutate, ceea ce ar putea lăsa cititorii să ghicească asupra cronologiei.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Revolution, Love and Growing Up: Stories from Ethiopia and the UK

Conținutul cărții:

Colonelul Atnafu, adjunctul colonelului Mengistu, a cerut să mă întâlnească și am avut o jumătate de duzină de întâlniri, pe parcursul mai multor săptămâni. El dorea să știe dacă țara ar fi pusă în pericol prin ruperea cu SUA și URSS și dorea să afle mai multe despre China.

Comitetul militar format din 120 de membri a avut o adunare specială și a luat o decizie șocantă: să facă front comun cu EPRP, să rezolve războiul din Eritreea prin negocieri pașnice, și a numit o nouă conducere militară formată din 18 membri pentru a pune în aplicare această rezoluție, condusă de cumnatul meu, căpitanul Moges, în locul colonelului Mengistu, iar toți membrii săi, cu excepția a doi, făceau parte din tabăra care dorea un front comun cu EPRP.

Am subliniat că noua unitate executivă a Dergue mai avea câteva ore și câteva minute la dispoziție, deoarece singurul rezultat logic era ca colonelul și susținătorii săi să găsească o modalitate de a ucide toți ofițerii nou numiți ai Dergue și de a pune țara sub un fel de lege marțială, astfel încât să poată efectua un masacru al stângii.

Calea mea de scăpare a fost blocată de vreo 15 persoane la vreo 20 de metri în fața mea. Erau arme în spatele meu și erau arme în fața mea, iar unele dintre ele încă trăgeau. Am luat decizia instantanee de a-mi îndrepta pistolul spre centrul șirului de oameni din fața mea și de a alerga direct spre ei, exact așa cum ar face luptătorii EPRA pentru a dezorganiza armata fascistă (Ujim) sau cum ar face o echipă bună de atacatori în fața apărării adverse într-un meci de fotbal. Când m-am apropiat de ei, s-a întâmplat un miracol. Linia s-a despărțit la mijloc și s-a repliat spre margini pentru a crea o cale prin care să trec.

Problema fundamentală a ultimelor zile ale luptei de eliberare a fost că aceasta a fost încercuită la nivel local de forțele fasciste din est, vest și sud și de forțele naționaliste din nord, în timp ce, în același timp, a fost blocată și încercuită de Uniunea Sovietică și SUA la nivel extern. Mai grav este că cele două tipuri de încercuire au fuzionat în cele din urmă și au trecut de la modul pasiv la cel activ, ceea ce a făcut foarte dificilă ieșirea mișcării din încercuire.

Dintre toate marile partide revoluționare din ultimii 100 de ani, EPRP a fost probabil singurul care a evitat să aibă un cult al personalității liderilor săi, a evitat să fie infiltrat de inamicii săi într-un grad semnificativ datorită gradului său ridicat de vigilență și a menținut întotdeauna o linie politică și militară care a fost construită pe militantism și curaj și a evitat oportunismul.