Psychedelic Revolutionaries: Three Medical Pioneers, the Fall of Hallucinogenic Research and the Rise of Big Pharma
Epoca de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost o perioadă tumultoasă în lumea psihiatriei. Istoria medicală a prezentat-o ca pe o ciocnire între biologie și psihanaliză sau ca pe o perioadă lipsită de obiectivism, asta până la introducerea medicamentelor psihotrope, precum clorpromazina, care au declanșat o schimbare în tratamentul sănătății mintale la fel de profundă și de amplă în consecințele sale ca războiul însuși. În primii ani ai acestei revoluții psihofarmacologice, halucinogenele precum mescalina și LSD au jucat un rol la fel de important ca alte psihotrope. De fapt, psihedelicele au constituit o revoluție științifică de sine stătătoare, care nu se încadrează însă în narațiunea istoriei științifice a secolului al XX-lea.
Privind dincolo de manifestările și referințele contraculturale care au întunecat timp de decenii povestea psihedelicilor, istoricul P. W. Barber se adâncește într-o examinare serioasă atât a științei, cât și a oamenilor din spatele cercetării. Arătând de ce și cum s-a desfășurat această experimentare, care au fost descoperirile ei și cum au fost primite aceste descoperiri atât în interiorul, cât și în afara comunității științifice, Revoluționarii psihedelici resetează complet o istorie îndelung neînțeleasă, urmărind activitatea a trei psihiatri pionieri - Humphry Osmond, care a inventat termenul "psihedelic" și i-a administrat lui Aldous Huxley prima sa doză de mescalină, Abram Hoffer și Duncan Blewett, cunoscut și ca "Leary al Nordului".
În timp ce analizează modul în care descoperirile științifice devin acceptate ca adevăruri consacrate, Barber ne invită să ne întrebăm: ce anume face ca o descoperire științifică să fie revoluționară?
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)